La 21 februarie 1916, a început bătălia de la Verdun, cea mai lungă confruntare militară a Primului Război Mondial. Amplitudinea încleștării pe câmpul de luptă, numărul mare de victime și resursele uriașe implicate, precum și impactul pentru cursul războiului evidențiază însemnătatea bătăliei de la Verdun, considerată una dintre cele mai importante confruntări din istoria militară modernă a umanității.

Verdun avea o însemnătate strategică și istorică deopotrivă. Reprezenta avanpostul de apărare al Franței față de fortăreața germană de la Metz, în dispunerea liniilor de luptă ale Primului Război Mondial. În 10 august 843, la Verdun-sur-Meuse, a avut loc semnarea tratatului care hotărâse împărțirea Imperiului Carolingian, acest loc fiind o lungă perioadă de timp o zonă disputată atât de francezi cât și de germani, conform https://www.iwm.org.uk.

Forțele franceze dispuneau de un amplasament militar fragil, la Verdun, iar accesul spre această zonă a forțelor germane putea fi realizat extrem de facil prin numeroasele rute asigurate pe calea ferată.

În 30 noiembrie 1915, generalul german Erich von Falkenhayn, șefului statului major al armatei germane și ministru de război, și-a înștiințat comandanții că atacul ar trebui să fie purtat asupra frontului vestic. Inițial, el a propus declanșarea atacului din afara Belfort, conform https://memorial-verdun.fr.

La jumătatea lunii decembrie 1915, generalul Schmidt von Knobelsdorf, comandantul Armatei a 5-a germane și șeful staffului pe lângă prințul moștenitor Wilhelm, care era implicat în sectorul Verdun, și-a impus punctul de vedere pentru declanșarea ofensivei în zona sa, mai indică https://memorial-verdun.fr. La rândul lor, generalii Erich Hindenburg și Paul von Ludendorff avansaseră ca opțiune continuarea războiului pe frontul din răsărit, împotriva Rusiei.

Comandamentul german considera oportună declanșarea cât mai rapidă a ofensivei la Verdun, pe fondul pregătirilor pe care Marea Britanie le derula pentru a intra în conflict de partea Antantei, executivul britanic hotărâse, deja, introducerea serviciului militar obligatoriu. Falkenhayn urmărea, așa cum a menționat ulterior în memoriile sale, nu doar să ocupe Franța ci să o învingă definitiv pentru a o scoate complet din luptă, cerând declanșarea unui atac masiv într-o zonă limitată, astfel încât comandamentul francez să nu poată ține piept ofensivei germane, conform lucrării ''La Premiere Guerre Mondiale 1914-1918'' (coord. Claire Rideau, Nov'edit, Bilbao, 2001).

În ''Memorandumul de Crăciun'', trimis de Erich von Falkenhayn șefului statului german care era comandantul suprem al armatei, despre care se fac referiri în cartea de memorii a comandantului german, comandantul german explica implicațiile tactice ale declanșării ofensivei la Verdun, potrivit https://www.lexpress.fr.

Frontul de luptă de 20 de km de la Verdun era important pentru teatrul de operații din vestul Europei. Cercetătorul Francois Cochet explică în lucrarea sa ''La Grande Geurre: Fin d'Un Monde, Debut d'Un Siecle 1914-1918'' că încleștarea de la Verdun poate fi înțeleasă prin cele șase obuze care au căzut pe fiecare metru în perioada februarie - decembrie 1916.

Pentru apărarea Verdunului, comandamentul francez a trimis prin culoarul logistic denumit simbolic ''Calea Sacră'', care lega Bar-le-Duc de Verdun, circa 70 de divizii franceze. Mulți istorici consideră această confruntare în categoria de ''hiperbătălie'', potrivit lucrării ''La Premiere Guerre Mondiale 1914-1918'' (coord. Claire Rideau, Nov'edit, Bilbao, 2001). Culoarul logistic avea o lățime de numai șapte metri și o lungime de 56 de km. Artizanul acestei soluții logistice a fost generalul Philippe Petain.

Linia de fortificații de la Verdun, compusă din numeroase forturi, fusese realizată de arhitectul militar Sebastian le Prestre de Vauban în secolul al XVII-lea. Ulterior, în perioada interbelică, linia de la Verdun a fost inclusă în amplul sistem de fortificații Maginot, realizat în urma demersurilor deputatului Andre Maginot care a cerut, prin vot în parlament, deblocarea banilor pentru finanțarea sistemului de apărare fortificat al Franței, potrivit https://www.fortiffsere.fr.

În ianuarie 1916, generalul Joseph Joffre, șeful statului major al armatei franceze, a hotărât de comun acord cu comandamentul britanic declanșarea atacului în zona Picardie, pe râul Somme, potrivit https://historyweb.fr.

Pentru contracararea ofensivei aliate, comandamentul german adoptase, la 24 decembrie 1915, decizia cu numele de cod ''Operațiunea Judecata'', în baza căreia a fost declanșată, la 21 februarie 1916, bătălia de la Verdun.

Atacul masiv al artileriei germane, început la 7:15 dimineața, a fost însoțit, în după-amiaza zilei de 21 februarie, de lansarea ofensivei terestre cu mari unități de infanterie. Regiunea fortificată Verdun includea numeroase forturi așezate în linii succesive de apărare. Comandamentul francez nu a acordat atenția cuvenită informațiilor primite privind masarea trupelor germane în această zonă, alocând întâietate pregătirilor militare pentru declanșarea ofensivei de pe Somme.

Generalul Philipe Petain a fost însărcinat cu organizarea dispozitivului de apărare la Verdun, la câteva zile după declanșarea ostilităților, în 24 februarie 1916, dispunând prin ordin orice formă de retragere din fața inamicului și dispunerea unei apărări avansate pe linia Froideterre-Souville-Tavannes, conform https://www.defense.gouv.fr.

Adept al războiului defensiv, Petain a cerut angajarea, la Verdun, a 80% dintre diviziile infanteriei forțelor armate franceze și l-a însărcinat pe comandantul Charles de Tricornet de Rose cu formarea unei unități aeriene, primul grup de vânătoare al armatei franceze format din cei mai buni piloți, pentru acțiuni de supraveghere și recunoaștere a pozițiilor inamice.

După pierderea câtorva forturi din linia de apărare, intrate sub controlul deplin al forțelor germane, la 26 februarie 1916 linia frontului a fost stabilizată.

Declanșarea bătăliei de pe Somme a obligat gestionarea eficientă a resurselor armatei franceze pentru a putea susține implicarea pe ambele fronturi de luptă, generalul Petain fiind nevoit să reconfigureze, din punct de vedere al mijloacelor logistice implicate, consolidarea dispozitivului de la Verdun.

După încercări ofensive consecutive ale armatei germane de străpungere a liniei frontului, una dintre acestea fiind consemnate, la 22 mai 1916, prin asaltul nereușit asupra Fort Douaumont, comandamentul german a cerut reluarea ofensivei pe linia Souville-Tavannes, indică https://www.defense.gouv.fr. La 7 iunie 1916, ofensiva a vizat Fort Vaux, fiind trimise forțe consistente și către Fort Souville.

Presiunea asupra întregului teatru de operații, după victoria înregistrată pe frontul estic de generalul rus Aleksei Brusilov, cunoscută drept ''ofensiva Brusilov'', a constrâns înaltul comandament german să gestioneze frontul de la Verdun cu forțele avute la dispoziție, alocând suplimentar doar câteva divizii de pe frontul de răsărit.

Luptele crâncene din bătălia de pe Somme au mutat atenția logistică din bătălia de la Verdun, oferind astfel un avantaj armatei franceze, indică https://www.defense.gouv.fr. Unitățile franceze au făcut dovada dârzeniei în apărarea liniei frontului, făcând inutile eforturile ofensive ale armatei germane.

Intrarea României în război de partea Antantei a influențat ecuația militară de pe frontul din vest. Drept urmare, comandamentul suprem german, reunit în Charleville-Meziers, a hotărât ca generalii Erich Ludendorff și Paul von Hindenburg, care-și dovediseră calitățile pe frontul din răsărit, să preia conducerea înaltului comandament german, iar Falkenhayn să fie transferat pe teatrul de luptă din România. Hindenburg a hotărât, printre alte decizii, desfășurarea Armatei a 5-a în poziții defensive la Verdun.

Generalul Robert Georges Nivelle, adept al ofensivei pe câmpul de luptă, a schimbat abordarea tactică la Verdun, optând pentru renunțarea la considerentele defensive pentru declanșarea ofensivei, beneficiind și de sprijinul aerian al grupului de vânătoare. Unitățile franceze au trecut în ofensivă, atacând pozițiile armatei germane.

Șeful statului major francez Joseph Joffre l-a numit pe generalul Charles Mangin, în octombrie 1916, la comanda ostilităților pentru recâștigarea pozițiilor de la Fort Douaumont. În 21 octombrie 1916 a început atacul artileriei franceze, câteva zile mai târziu, la 24 octombrie 1916, generalul Mangin a recâștigat Fort Douaumont și a împins linia frontului dincolo de acest important punct.

Armata franceză a cucerit Fort Vaux, la 3 noiembrie 1916, obligându-l pe generalul Ludendorff să fie de acord cu retragerea completă de pe frontul de la Verdun.

La 19 decembrie 1916, comandamentul german și-a asumat înfrângerea suferită la Verdun, peste 11.000 de soldați și ofițeri germani fiind luați prizonieri la momentul respectiv.

Armata franceză a pierdut, în bătălia de la Verdun, în medie 2.000 de combatanți pe zi, potrivit datelor recuperate din arhivele militare de la Vincennes, conform https://www.fortiffsere.fr. Circa 378.000 de persoane și-au pierdut viața în rândul forțelor armate franceze, iar aproape 337.000 de germani au murit în confruntarea de la Verdun.

La Fleury-devant-Douaumont, localitatea care a fost declarată că ''a murit pentru Franța'', a fost inaugurat oficial, la 17 septembrie 1967, Monumentul de la Verdun, pentru a aminti generațiilor viitoare de sacrificiul francez în această mare bătălie a Primului Război Mondial, potrivit https://memorial-verdun.fr. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: Mémorial de Verdun - Champ de bataille/Facebook