La 20 februarie 1991, a avut loc inaugurarea formală a Secretariatului permanent al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE), organizație regională dedicată cooperării pentru pacea și securitatea în lume.

CSCE a fost înființată la Helsinki, la 3 iulie 1973, la reuniune participând 35 de delegații din state de pe mapamond, potrivit https://www.osce.org. Au urmat doi ani de negocieri, desfășurate la Helsinki și la Geneva, statele convenind asupra creionării cadrului de principii și angajamente pentru toate țările participante, conturate în Actul Final de la Helsinki, semnat la 1 august 1975, un document deosebit de important pentru viitorul relațiilor internaționale.

Organizația a fost un important vehicul de dialog și de negociere între cele două blocuri antagonice ale războiului rece.

Până în anii 1990, CSCE a funcționat în principal sub forma unor întâlniri și conferințe care au avut rolul de a extinde și de a întări angajamentele statelor participante, care în mod periodic reevaluau implementarea lor. Astfel, au fost coagulate mișcările importante din domeniul drepturilor omului, precum Helsinki Watch și Helsinki Committee. Totodată, au fost conturate instrumente de construire a securității în zona delimitată a organizației. Un astfel de exemplu este semnarea Tratatului Forțelor Convenționale din Europa (semnat la 19 noiembrie 1990, intrat în vigoare la 9 noiembrie 1992), mai indică https://www.osce.org și https://www.armscontrol.org.

La conferința la nivel înalt de la Paris, din 19-21 noiembrie 1990, liderii celor 35 de state ale Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa au adus și elemente noi față de Acordul Unic European de la Helsinki din 1975, prin semnarea Cartei de la Paris pentru o nouă Europă (21 noiembrie 1990). Carta de la Paris a reprezentat actualizarea Actului Final de la Helsinki din 1975, pentru acomodarea cu noul cadru internațional pentru perioada post-război rece, potrivit https://osce-network.net. Ulterior, procesul a cunoscut o nouă etapă, prim amendarea, în 1999, a Cartei pentru Securitate Europeană.

Adoptarea Cartei de la Paris pentru o nouă Europă a însemnat apariția unor noi instituții care să sprijine funcționarea organizației regionale pe continent, respectiv: Biroul pentru alegeri libere, care, ulterior, a devenit Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului din Varșovia; Centrul de prevenție a conflictelor de la Viena și Secretariatul organizației. În 1992, a fost instituită funcția de secretar general al organizației. S-a convenit, de asemenea, ca miniștrii de externe să se reunească, frecvent, pentru consultații politice, conform https://osce-network.net.

În data de 20 februarie 1991, Republica Federală Cehă și Slovacă a oferit condițiile necesare pentru găzduirea, la Praga, a Secretariatului organizației, potrivit https://www.osce.org.

Primul director al Secretariatului CSCE a fost diplomatul suedez Nils Eliasson, care la momentul preluării funcției avea deja experiență în cadrul organizației, fiind membru al Delegației Suediei pe lângă CSCE și participase la numeroase conferințe și reuniuni pe problematici diferite privind funcționarea organizației.

Anterior stabilirii biroului de la Praga al Secretariatului, CSCE nu a avut o structură organizațională de funcționare pe baze permanente de la înființarea în anul 1973. Ministerul de externe al Republicii Federale Cehe și Slovace a oferit în avans suma de 1 milion de dolari americani pentru a se putea înlesni deschiderea secretariatului prin recrutarea personalului necesar care să fie secondat de statele membre, a funcționarilor permanenți care să fie angajați pe plan local și pe termen scurt, precum și a personalului internațional vorbitor de limbi străine, potrivit https://www.osce.org.

Disoluția Uniunii Sovietice și destrămarea Iugoslaviei au adus provocări noi pentru reuniunile politico-diplomatice organizate de Secretariatul organizației de la Praga, astfel că erau necesare sume mai consistente pentru pregătirea în detaliu a tuturor evenimentelor; directorul Nils Eliasson a confirmat, într-un interviu, pentru site-ul oficial al organizației OSCE, că a fost nevoit să acceseze în nume personal credite bancare la instituțiile bancare din Praga pentru a putea desfășura întreaga activitate, indică https://www.osce.org. A găsit sprijin permanent la Ministerul afacerilor externe din Republica Federală Cehă și Slovacă, inclusiv în ceea ce privește organizarea din scurt a multor evenimente necesare desfășurării activității Secretariatului.

La 29 noiembrie 1993, cu prilejul celei de-a 24-a reuniuni a Comitetului Înalților Oficiali, s-a decis ca Secretariatul CSCE să fie stabilit la Viena, în capitala Austriei, cu un birou de lucru în Praga. Decizia de alegere a acestui loc a venit după ce, în acel an, fusese numit noul secretar general al organizației, în persoana ambasadorului Wilhelm Hoynck, care avea reședința în capitala Austriei.

Secretariatul CSCE intra atunci sub conducerea Secretarului General al organizației și era structurat în patru departamente: Departamentul Serviciilor de Conferință; Departamentul pentru Administrație și Buget; Departamentul pentru Sprijinirea Președintelui în Exercițiu; Centrul de Prevenire a Conflictelor.

Biroul de la Praga, potrivit deciziei, are în atribuții organizarea reuniunilor Comitetului Înalților Oficiali, păstrează arhivele CSCE și distribuie documentele, fiind, totodată, condus de directorul Departamentului pentru Serviciile de Conferință. În prezent, biroul din capitala Cehiei este Centrul de Documentare al OSCE din Praga.

Începând din 2007, Secretariatul OSCE este găzduit în centrul Vienei, de clădirea istorică Palatul Pallffy-Erdody, care a fost construit în 1809-1813 pentru aristocratul ungar Johann Graf Palffy von Erdody. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Andreea-Gabriela Onogea, editor online: Ady Ivaşcu)