Poetul Andre Breton, ale cărui idei despre suprarealism au fost esențiale pentru primii expresioniști abstracți - Arshile Gorky, Roberto Matta și Yves Tanguy, dar și pentru suprarealiștii din a doua generație, între care Joseph Cornell, a fost pionier al conceptului de fuziune a artei cu poezia, un principiu fundamental în Pop Art. Utilizarea de către Breton a mass-media ca instrument al practicii artistice a contribuit, de asemenea, la modelarea multor artiști contemporani. În acest fel, el a prevăzut Arta Performance, Fluxus, Conceptualismul și ceea ce a urmat acestor mișcări. Poate mai presus de toate, dragostea lui Breton pentru umorul absurd continuă să inspire artiștii și astăzi.

Născut la 18 februarie 1896, la Tinchebray, un mic sat francez, Andre Breton a excelat la școală (familia s-a mutat într-o suburbie pariziană) și a dezvoltat interese literare destul de devreme. Breton i-a citit pe unii dintre cei mai mari autori francezi - Charles Baudelaire, J.K. Huysmans, Stephane Mallarme dar și scriitori romantici germani, toți aceștia influențându-i primele gânduri despre avangardism. Până în 1912, Breton avea numeroase cunoștințe despre arta contemporană, arată www.theartstory.org.

A studiat medicina și, în 1915, a fost repartizat la un spital militar din Nantes. Primele sale poezii, 'Decembre' și 'Age', au fost scrise în timp ce lucra acolo ca asistent medical. În această perioadă i-a întâlnit pe mentorii săi, Guillaume Apollinaire și Jacques Vache, ambii internați în spital pentru rănile căpătate pe front. Ura lui Breton față de război l-a condus la o investigație intensă a practicilor psihoterapeutice ale lui Sigmund Freud. A dezvoltat o pasiune pentru arta psihiatrică care atingea subconștientul, ceea ce i-a influențat interesul pentru Dada și, mai târziu, pentru Suprarealism. În 1919, Breton a început o corespondență cu Tristan Tzara, care formula primele teorii Dada la Zurich. Cei doi și-au unit în cele din urmă forțele la Paris, în 1920.

Când Breton a ajuns la Paris, avea în jur de douăzeci și ceva de ani, și era deja autor consacrat și editor al unei reviste avangardiste, 'Litterature'. În timp ce Tzara își scria 'Manifestation Dada', Breton promova jurnalismul. Spectacolele Dada nu au fost înregistrate, așa că cea mai mare parte s-a păstrat până astăzi doar în format tipărit, sub formă de fluturași, postere, manifeste, pliante și reviste. În această perioadă, Breton a organizat numeroase evenimente de lectură. Împreună cu alți artiști, a publicat scrisori deschise, interviuri în ziare, comunicate de presă și reclame. Aceștia au profitat de mass-media pentru a-și disemina teoriile și pentru a ataca ideea creației artistice ca practică elitistă.

Mișcarea Dada a fost inițial asociată cu expresionismul german, dar mulți critici francezi nu au apreciat acest lucru, așa că Breton a lucrat pentru a lega această nouă mișcare de comunitățile literare franceze. Dada a dispărut în 1924, din cauza diferențelor personale dintre Breton și Tzara. Acest lucru a deschis calea pentru suprarealismul lui Breton. Manifestul suprarealist a interpretat experimentele lui Breton cu automatismul psihic, devenind populare în SUA, mai ales când au fost organizate la New York, expoziții ale unor artiști suprarealiști, mai arată arată www.theartstory.org.

În anii 1930, artiștii din cadrul mișcării suprarealiste s-au polarizat, unii favorizând activismul politic în detrimentul succesului comercial. Artiști precum Max Ernst, Rene Magritte și Salvador Dali ­ au urmărit mai departe conexiunile dintre vise și practica artistică. Breton, care a respins fascismul, a pledat pentru responsabilitate politică și, în consecință, mulți suprarealiști i-au urmat exemplul. Interesant este că multe femei afiliate suprarealismului, precum Lee Miller și Meret Oppenheim, l-au urmat pe Breton pentru o explorare a temelor legate de identitatea sexuală.

Breton a călătorit prin Europa, în anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, ținând prelegeri împotriva represiunii libertății intelectuale. Vara anului 1939, a petrecut-o cu Roberto Matta la casa sa de la țară, unde Matta a pictat lucrările care aveau să introducă vizual automatismul în SUA. Breton a lucrat din nou, pe front, ca medic, în primele luni de după izbucnirea războiului, fugind în cele din urmă la New York, în 1941. În următorii ani, Breton a ținut prelegeri la Yale și la alte universități despre automatism, politică și suprarealism. Influența sa asupra Școlii din New York a devenit evidentă pe măsură ce pictori precum Pollock și Motherwell și-au aplicat teoriile în practicile lor artistice.

După terminarea războiului, Breton a continuat să scrie și să călătorească, întorcându-se în cele din urmă la Paris. În anii 1940 și 1950, Breton a lucrat în principal la eseuri și poezii, între care 'Arcane 17' (1945), o proză mitologică a cărei acțiune se petrece în Canada. De asemenea, a publicat 'Constellations' (1959), o suită de poezii inspirate de picturile în guașă, ce au același titlu, ale artistului catalan Joan Miro.

S-a stins din viață la 28 septembrie 1966, la Paris, lăsând o moștenire vastă și continuă până în zilele noastre.

A colecționat artă, în special cea realizată de popoarele indigene. Colecția sa a rămas intactă până în 2003, când Atelier de Breton a fost demontat și vândut la licitație. O parte din colecția sa se află la Centrul Pompidou. 'Dossier Dada', o arhivă Breton construită din decupaje din presă și publicații legate de aceste diverse mișcări artistice, poate fi găsită la Kunsthaus Zurich, menționează www.theartstory.org. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com