Monumentele nubiene de la Abu Simbel la Templul Philae se află în Guvernoratul Aswan și au fost incluse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1979, potrivit https://whc.unesco.org/. Construcția marelui baraj de la Aswan, pe Nil, în anii 1960, a amenințat aceste monumente prin ridicarea nivelului apei, dar toate au fost salvate datorită eforturilor unei Campanii Internaționale lansate de UNESCO între 1960 și 1980, se arată pe site-ul Ministerului Turismului și Antichităților din Egipt, https://egymonuments.gov.eg/.

Regatul antic al Nubiei, de-a lungul Nilului, este o regiune geografică ce se întinde, astăzi, de la Aswan în nord și până la granița cu Sudanul în sud, fiind un paradis arheologic. Găzduind temple din perioada Regatului Nou până la perioadele ptolemaică și romană, precum și situri și sate copte timpurii, monumentele regiunii reprezintă amploarea manifestației culturale nubiene și diversele influențe care au modelat cultura de-a lungul timpului. Cele 10 situri înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO, de la sud la nord, sunt: Templele lui Ramses al II-lea din Abu Simbel; templele Amada; templele Wadi al-Sebua; templul din Kalabsha; Philae (Insula Agilkia); carierele antice de granit și obeliscul neterminat din Aswan; Cimitirul Islamic; ruinele orașului antic Elefantina; Mănăstirea Sfântului Simeon; mormintele din Regatul Vechi și Mijlociu din Aswan (așa-numitele Morminte ale Nobililor), notează https://whc.unesco.org și https://egymonuments.gov.eg/.

Aswan, la nord de prima cataractă (pe Nil sunt șase cataracte - n.r.), a fost orașul de graniță al Egiptului antic, un punct strategic esențial și o bază pentru activitățile egiptene din sud, fie că era vorba de comerț, fie de raiduri militare. Din timpuri preistorice, au fost organizate expediții pentru a domina Nubia. În fiecare dintre marile perioade ale istoriei egiptene, a existat, chiar dacă doar parțial, o cucerire a Nubiei, care a devenit o anexă naturală a Regatului și mai târziu o colonie al cărei venit fiscal și comercial a fost transferat la Aswan, indică https://whc.unesco.org/.

Marele Templu Abu Simbel, din Nubia, lângă granița de sud a Egiptului, se numără printre cele mai impresionante monumente din Egipt. A fost săpat în stâncă la ordinele regelui Ramses al II-lea (cel Mare) din dinastia a XIX-a, în jurul anului 1264 î.Hr. Templul este cunoscut, în special, pentru cele patru statui colosale impunătoare, așezate, care îi domină fațada. Una dintre acestea s-a prăbușit din cauza unui cutremur antic. Statui colosale în picioare ale regelui mărginesc sala principală, ducând la sanctuarul unde stau patru zeități: Amun Ra, Ra Horakhty, Ptah și o versiune divinizată a lui Ramses al II-lea.

Templul a fost construit cu atâta precizie încât în două zile pe an, pe 22 februarie și pe 22 octombrie, razele soarelui intră în templu, traversează sala principală și luminează statuile din interior.

 Templul lui Ramses

Un alt templu săpat în stâncă, la nord, cunoscut sub numele de Templul Mic, este dedicat zeiței Hathor și Marii Soții Regale a lui Ramses al II-lea, regina Nefertari. Pe fațada Templului Mic, coloșii ei au aceeași dimensiune cu cei ai soțului ei, un exemplu foarte rar de astfel de expunere. Cele două temple au fost mutate din locul lor original în 1968, fiind în pericol să fie acoperite de ape, în urma construcției barajului de la Aswan, notează https://egymonuments.gov.eg/.

Monumentele din Philae includ numeroase structuri care datează predominant din perioada ptolemaică (332-330 î.Hr.). Cea mai proeminentă dintre acestea este un templu început de Ptolemeu al II-lea Filadelf (285-246 î.Hr.), pe care l-a dedicat lui Isis, mama lui Horus, zeul regalității. Templul lui Isis a fost unul dintre ultimele temple egiptene antice care au rămas active, continuând să funcționeze până la domnia împăratului bizantin Iustinian I (527-565 d.Hr.), care a ordonat închiderea tuturor templelor păgâne. Aici, un preot al lui Isis, pe nume Esmet-Akhom, a sculptat ultima inscripție hieroglifică datată, aparținând sfârșitului secolului al IV-lea d.Hr. (394 d.Hr.). Templul a fost transformat, apoi, într-o biserică creștină, iar multe inscripții au fost distruse.

În apropiere se află și un templu dedicat zeiței Hathor, construit de Ptolemeu al VI-lea Filometor (180-145 î.Hr.) și Augustus, primul împărat al Romei (30 î.Hr.-14 d.Hr.). Chioșcul lui Traian (98-117 d.Hr.), care se află în fața complexului templului Philae, încă stă în picioare, în ciuda faptului că acoperișul său a dispărut. Aranjamentul regulat al coloanelor îl făcea o încântare estetică și era descris sau reprezentat în mod regulat de călătorii pe insulă. Isis este din nou esențială pentru acest cult, deoarece împăratul este înfățișat aducând ofrande ei, lui Osiris și fiului Horus.

Toate aceste monumente au fost mutate de pe insula Philae originală pe insula Agilkia din apropiere, în timpul Campaniei UNESCO pentru Nubia, în anii 1960, pentru a salva locurile inundate de construcția barajului de la Aswan.

Insula Elefantina oferă o cantitate copleșitoare de descoperiri arheologice uluitoare, fiind poarta de intrare în Egipt pentru toți comercianții care veneau din Nubia. Aici se pot vedea ruinele unor case antice care aparțin templului zeului inundației anuale a Nilului, Khnum, și templul zeiței Satet, care păzea frontierele de sud ale Egiptului, care era, de asemenea, asociată cu inundația anuală a Nilului. Tot aici se află 'nilometrul', o structură antică, cu ajutorul căruia era măsurat nivelul apei Nilului în perioada inundațiilor (între iulie și noiembrie).

Astăzi, templul lui Amada, templul lui al-Derr și mormântul lui Pennut se află în noul sit Amada, la aproximativ 160 km sud de Aswan. Aflate în pericol de a fi acoperite permanent de apele Nilului, acestea au fost demontate și mutate de pe amplasamentele lor originale într-un nou loc din Noua Amada, la doar câțiva kilometri distanță, în cadrul operațiunii UNESCO de salvare a monumentelor din Nubia.

Noul sit Wadi al-Sebua a apărut în urma relocării templelor din Nubia și se află la doar 4 km nord-vest de situl original al Wadi al-Sebua. Aici se află templul din dinastia a XIX-a a Egiptului, Wadi al-Sebua dedicat zeilor Amun-Ra și Ra-Horakhty, templul greco-roman Dakka dedicat zeului Toth și templul roman al-Mahrraqa dedicat cuplului Isis și Serapis. Toate aceste temple au fost înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1979, ca parte a Monumentelor Nubiene.

Obeliscurile sunt monumente emblematice și capodopere ale ingineriei egiptene antice. Se găsesc în tot Egiptul și se află de obicei în perechi impunătoare în fața intrărilor în temple. Cunoscute în limba egipteană antică sub numele de 'tekhen', acestea sunt realizate dintr-o singură bucată de piatră cu un ax dreptunghiular și acoperite cu plăci de cupru sau aur pentru a reflecta razele soarelui, fiind asociate cu mitologia solară. Obeliscurile erau construite și dedicate regilor egipteni, pe cele patru laturi fiindu-le sculptate numele dar și simboluri religioase, mai notează site-ul Ministerului Turismului și Antichităților din Egipt, https://egymonuments.gov.eg/.

Obeliscul Neterminat din Aswan a fost descoperit la începutul secolului al XX-lea, după ce fusese acoperit de nisip timp de mii de ani. El poate fi văzut astăzi în același loc, în care a fost descoperit. Se crede că a fost comandat de regina-faraon Hatshepsut (cca. 1473-1458 î.Hr.) pentru templul lui Amon din Karnak, lucrările fiind abandonate din cauza defectelor și a fisurilor din granit. Dacă ar fi fost terminat, ar fi cântărit 1168 de tone și ar fi avut o înălțime de aproximativ 42 de metri, mai înalt decât orice alt obelisc egiptean antic.

Mănăstirea Sfântului Simeon, aflată pe malul vestic al Nilului, este una dintre cele mai bine conservate structuri din epoca medievală a Egiptului de Sus. Construită din piatră și cărămidă din lut, mănăstirea cu două porți, se întinde pe două niveluri - o terasă inferioară și una superioară, cu o biserică și o grotă. Dovezile atestă activitatea religioasă din secolul al VI-lea până la începutul secolului al XIV-lea. În biserică și grotă se pot observa rămășițe ale unor picturi murale colorate.

Cimitirul Qubbat Al-Hawa este format din mai multe morminte situate pe malul vestic al Nilului, construite în stâncă. Aceste morminte aparțin guvernatorilor locali și înalților demnitari din Regatul Vechi până în Regatul Mijlociu. Acest cimitir, care a rămas în uz din Regatul Vechi până în perioada romană, este numit după mormântul cu cupolă al șeicului Aly Abu Al-Hawa (qubba înseamnă cupolă în arabă), care se află în vârful stâncilor, deasupra mormintelor.

Templul din Kalabsha este un monument remarcabil de bine conservat, cel mai mare templu independent din Nubia Inferioară. A fost construit în timpul domniei lui Augustus (30 î.Hr. - 14 d.Hr.), primul împărat roman. Dedicat în principal zeului nubian Mandulis, aici erau venerați și zeii Isis și Osiris. Templul are un plan standard. O poartă monumentală numită pilon duce într-o curte în aer liber, urmată de o sală cu coloane, numită sală hipostilă. Dincolo de aceasta se află două camere transversale, care serveau drept săli pentru ofrande. La capătul îndepărtat al templului se află sanctuarul, unde era păstrată imaginea de cult a zeului. Mai multe culturi și-au lăsat amprenta asupra templului din Kalabsha, precum cea romană și cea greacă. Și acest templu a fost mutat de la amplasamentul său original pentru a fi salvat de apele crescute ale Nilului, în urma construcției barajului Aswan și a fost înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1979. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: whc.unesco.org