Formarea Confederației Statelor din Sud, la 4 februarie 1861, este considerată un pas critic către Războiul Civil American, potrivit https://teachingamericanhistory.org/. La această dată, delegați din șase state din Sud - Carolina de Sud, Mississippi, Florida, Alabama, Georgia și Louisiana - s-au întâlnit la Montgomery, Alabama, pentru a organiza un guvern provizoriu al unei noi republici independente - Statele Confederate ale Americii (The Confederate States of America - CSA).

Începând cu 20 decembrie 1860, Carolina de Sud, urmată de Mississippi (9 ianuarie 1861), Florida (10 ianuarie 1861), Alabama (11 ianuarie 1861), Georgia (19 ianuarie 1861) și Louisiana (26 ianuarie 1861) își declaraseră secesiunea de uniunea federală. Texas, care s-a separat pe 1 februarie, avea să-și trimită delegații la Montgomery la câteva zile după deschiderea convenției, amintește sursa citată.

Pe 9 februarie, Jefferson Davis din Mississippi a fost ales președinte al CSA. În discursul său inaugural, Davis nu a făcut referire la sclavie, evidențiind 'drepturile statelor' ca motiv pentru părăsirea Uniunii, evidențiază www.politico.com citând articolul 'The Rise of American Democracy' (Sean Wilentz, 2005).

Primele șapte state confederate știau că nu își puteau menține independența față de Uniune decât dacă reușeau să convingă alte state sudice să li se alăture. Decizia convenției de a interzice importul de sclavi din alte state a fost concepută pentru a convinge Virginia să se separe. Virginia nu era un mare producător de bumbac, dar furniza mulți dintre sclavii vânduți la licitație cultivatorilor de bumbac din sud. Noua Constituție a Confederației asigura Virginia că veniturile pe care le obținea din sclavie nu vor fi amenințate.

Până la inaugurarea lui Abraham Lincoln ca președinte al Statelor Unite, pe 4 martie 1861, se mai alăturase Confederației și Texas. Trupele federale dețineau doar Fort Sumter în Carolina de Sud, Fort Pickens în largul coastei Floridei și câteva avanposturi minore din Sud.

La 12 aprilie 1861, forțele confederate au deschis focul asupra Fort Sumter, ocupat de Uniune, în largul coastei Carolinei de Sud, acesta reprezentând începutul Războiului Civil, potrivit www.nps.gov.

Virginia a votat pentru secesiune în aprilie 1861. În mai, Congresul Confederat a votat pentru mutarea capitalei la Richmond, Virginia. Astfel, sediul guvernului confederat a fost stabilit în cel mai populat dintre statele din Sud și singurul dotat cu o fabrică (Uzinele de fier Tredegar din Richmond), unde se putea produce muniție grea, potrivit https://teachingamericanhistory.org.

Statele Confederate ale Americii au reprezentat un stat federal independent autoproclamat care a existat între 1861 și 1865, constând din 11 state care susțineau sclavia și care s-au desprins din Statele Unite ale Americii de atunci. Deși, aparent, cauzele secesiunii din 'USA' sunt legate de menținerea sclaviei, menționându-se în documentele vremii teama ca 'drepturile statelor' să prevaleze asupra drepturilor deținătorilor de sclavi, drumul către Războiul Civil este intens disputat de către istoricii contemporani.

'Spiritul hotărât al Sudului a fost o forță de luat în seamă în următorii patru ani de lupte chinuitoare pe întreg continentul. De la Manassas la Chickamauga și Appomattox, Sudul a apărat cu îndrăzneală dreptul la secesiune. Cu toate acestea, aceeași diviziune care exista în 1860 cu privire la principiul fundamental al secesiunii nu avea să se vindece niciodată complet - lăsând noua națiune să lupte pe două fronturi: unul împotriva dușmanilor săi yankei și unul pentru a menține unit frontul intern. Acel război pe două fronturi a început poate pe 20 decembrie 1860, dar avea să mai fie nevoie de patru ani și de viețile a 620.000 de americani pentru a se stabiliza în cele din urmă', remarcă articolul 'Voices of Secession', publicat pe www.battlefields.org. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Cerasela Bădiță, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.cdm.bostonathenaeum.org