La 28 ianuarie 1986, a avut loc una dintre cele mai mari tragedii din istoria aeronauticii spațiale, naveta spațială Challenger a explodat la scurt timp după lansare, respectiv la 73 de secunde, toți cei șapte membrii ai echipajului fiind declarați morți, potrivit www.nasa.gov și www.ebsco.com.

Misiunea 51-L avea rolul de a angaja mai multe cercetări științifice spațiale, inclusiv studierea cometei Halley și plasarea unui satelit pe orbită.

Procedura de lansare, la 11:38 a.m., ora locală, de la Cape Canaveral, Florida, pe coasta de est a SUA, s-a desfășurat în condiții meteo nefavorabile, cu temperaturi aproape de limita de îngheț, care nu mai fuseseră testate anterior pentru lansarea unei rachete similare.

În ciuda avertizărilor inginerilor asupra unor potențiale pericole privind proiecția celor două orificii care ajutau la procesul de combustie prin care combustibilul solid alimenta racheta, responsabilii NASA au mers mai departe în ceea ce privește calendarul dedicat procedurii de lansare.

La 73 de secunde de la lansare, naveta a explodat generând una dintre cele mai teribile catastrofe aviatice din istoria NASA. Cei aflați la bordul navetei erau: Gregory Jarvis (1944-1986), Christa McAuliffe (1948-1986), Ronald E. McNair (1950-1986), Ellison Onizuka (1946-1986), Judith Resnik (1949-1986), Dick Scobee (1939-1986) și Michael Smith (1945-1986).

Ulterior tragediei, a fost instituită o comisie prezidențială pentru investigarea dezastrului, care a scos la iveală probleme necunoscute în cadrul managementului agenției NASA și a practicilor folosite în ingineria aerospațială, conform www.ebsco.com.

Rezultatele anchetei au scos la iveală eșecul în gestionarea adecvată a unor greșeli de proiectare, care au condus în cele din urmă la producerea accidentului și care au fost mai degrabă un rezultat al presiunilor privind restrângerile bugetare și reducerile de personal la nivelul agenției, mai indică www.ebsco.com.

Tragedia navetei Challenger a fost un moment critic în istoria explorării spațiului, determinând modificări substanțiale la nivelul protocoalelor NASA și a măsurilor de siguranță impuse la nivelul agenției americane de explorare a spațiului. A scos, de asemenea, în evidență importanța prioritizării siguranței în cadrul programelor tehnologice complexe.

A fost primul accident din istoria aeronauticii spațiale americane în care SUA a pierdut astronauți în timpul unei misiuni.

Comisia prezidențială de anchetă, denumită și Comisia Rogers, instituită după tragicul incident, a fost condusă de William P. Rogers, iar din aceasta au mai făcut parte ca membri: Richard P. Feyman, laureatul premiului Nobel, fostul astronaut Neil Armstrong, fostul pilot de teste generalul Chuck Yeager și prima femeie care a mers în spațiu, Sally Ride, menționează https://sma.nasa.gov/.

Accidentul navetei spațiale Challenger a fost ca o undă de șoc pentru întreg programul spațial american.

Comisia Rogers a indicat cauza accidentului ca fiind sistemul de alimentare cu combustibil solid, și anume designul greșit al celor două orificii ale sistemului de alimentare. Asupra existenței anumitor probleme tehnice la cele două orificii ale sistemului de alimentare cu combustibil solid, contractorul Morton Thiokol anunțase, încă din 1979, însă, ulterior, atât compania contractoare Morton Thiokol, cât și inginerii NASA au comunicat că nu există îngrijorări serioase privind derularea mai departe a calendarului privind zborul, conform sma.nasa.gov.

Potrivit Comisiei Rogers, raportul a evidențiat că administratorii agenției americane NASA au fost informați în prealabil asupra acestor probleme tehnice.

În plus, Comisia a recomandat ca pe viitor astronauții și inginerii să joace un rol mai important în ceea ce privește evaluarea și aprobarea zborurilor. Printre alte recomandări ale Comisiei s-au mai regăsit: reproiectarea sistemului de alimentare cu combustibil solid al rachetei, a sistemelor de salvare pentru astronauți și includerea mai multor măsuri de siguranță pentru potențialele cazuri de aterizare ale rachetei, un program realist de zbor care să îndeplinească toate caracteristicile resurselor puse la dispoziție, punând înaintea oricăror cerințe siguranța și reducerea riscurilor pentru viețile astronauților pe cât de mult posibil, potrivit https://sma.nasa.gov.

După cei doi ani de investigații și reorganizare, NASA a reluat programul spațial.

Un alt incident tragic care a afectat, de asemenea, istoria programelor spațiale în cadrul NASA a fost dezintegrarea navetei Columbia, în 1 februarie 2003, când a reintrat în atmosfera de deasupra statului Texas, eveniment soldat cu decesul celor șapte astronauți aflați la bord, determinând, iarăși, verificări amănunțite în cadrul NASA și suspendarea timp de doi ani a programului spațial, potrivit https://www.nasa.gov și http://www.spacetoday.org/. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Roxana Losneanu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: sma.nasa.gov