Wolfgang Amadeus Mozart a fost cel mai mare compozitor clasic la nivel mondial, multe dintre lucrările sale sunt parte a repertoriului standard al instituțiilor și festivalurilor muzicale la nivel internațional.

Opera sa, cu peste 600 de lucrări, acoperă o varietate mare de genuri muzicale. A impresionat prin genialitatea compoziției.

S-a născut la 27 ianuarie 1756, în Salzburg, conform mozart.com. A fost botezat, în catedrala St. Rupert, primind la botez numele Joannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart, pentru ca mai târziu, la maturitate, să se recomande drept Wolfgang Amadeus Mozart, potrivit wolfgang-amadeus.at.

Tatăl său, Leopold Mozart, influent profesor de muzică în acel moment, i-a fost îndrumător și sprijin pentru cariera muzicală.

Leopold Mozart publicase în 1756 lucrarea ''Tratat asupra principiilor fundamentale ale interpretării la vioară'', fiind la rândul său adjunct al orchestrei arhiepiscopului de Salzburg, dar și un prolific compozitor de muzică instrumentală. A renunțat să mai compună muzică, observând talentul nativ al fiului său, ocupându-se să-i ghideze pașii cu primele lecții de vioară, orgă, clarinet.

Primele compoziții ale lui Mozart, Andante și Allegro, au fost realizate în 1761, când acesta avea doar cinci ani.

În 1762, la curtea Electorului Bavariei, în Munchen, și, la Curtea Imperială din Viena și din Praga, au avut loc primele reprezentații ale lui Mozart, pentru ca ulterior să fie implicat într-un turneu de trei ani și jumătate în Europa - la Munchen, Mannheim, Paris, Londra, Haga, Zürich, Donaueschingen.

O influență aparte asupra lui Mozart a avut-o compozitorul Johann Christian Bach, cei doi s-au întâlnit la Londra, în anii 1764-1765. Opera lui Bach a fost o sursă de inspirație importantă pentru muzica lui Mozart.

Întâlnirea cu G. B. Martini, la Bologna, i-a oferit oportunitatea de a deveni membru al Academiei Filarmonica.

A compus, la Milano, ''Mitridate Ro di Ponto'' (1770), considerată un real succes. Tot aici, a revenit pentru compunerea operelor ''Ascanio in Alba'' (1771) și ''Lucio Silla'' (1772).

Spre finalul periplului său italian, Mozart a compus prima dintre operele sale, interpretată și astăzi la nivel internațional - ''Exsultate, jubilate''.

În 13 martie 1773, Mozart a fost selectat ca muzician al administratorului Salzburgului - prințul arhiepiscop Hieronimus Colloredo.

A fost considerat fiul favorit al Salzburgului, unde avea numeroși prieteni și admiratori, bucurându-se de oportunitatea de a compune într-un număr mare de genuri, simfonii, sonate, seranade, și ocazional operă.

În aprilie-decembrie 1775, Mozart a realizat concerte pentru vioară, cinci la număr - singurele pentru vioară pe care le-a compus.

''Concertul pentru pian'', din 1777, este considerat de mulți critici drept o operă de anvergură a lui Mozart.

A compus și operă, chiar dacă Salzburg i-a permis puține ocazii în care a putut să își aducă în prin plan producțiile de operă.

În 1775, s-a închis teatrul de la curtea administratorului orașului Salzburg, ceea ce l-a determinat să meargă la Munchen, unde a compus și a pus în scenă premiera operei ''La finta giardiniera'', potrivit wolfgang-amadeus.at.

La 23 septembrie 1777, Mozart a început un turneu în căutarea unui loc de muncă în Munchen, Mannheim și Paris.

În 1781, a avut premiera opera sa ''Idomeneo'', care s-a bucurat de un succes uriaș, în Munchen.

În martie 1782, a ajuns la Viena, unde a interpretat ca pianist, devenind cunoscut rapid drept unul dintre cei mai buni interpreți la pian.

Între anii 1781-1782, a compus ''Răpirea din Serai'', care a avut premiera la 16 iulie 1782, succesul acestei opere întărindu-i reputația internațională de compozitor.

Între anii 1782-1783, Mozart a fost interesat de opera lui J. S. Bach și a lui G. F. Handel, ca urmare a influenței Baronului Gottfried van Swieten, care deținea numeroase manuscrise ale maeștrilor curentului baroc. Studiul său asupra acestor opere a fost izvor pentru o serie de compoziții care au reprezentat o reproducere a stilului baroc și au influențat parcursul său muzical, ceea ce se regăsește într-un pasaj important din opera ''Flautul Fermecat'' și în finalul ''Simfoniei 41''.

S-a împrietenit cu Joseph Haydn, cu care a interpretat, de câteva ori la Viena, dar căruia i-a și dedicat cele șase cvartete, în perioada 1782-1785, considerate un răspuns la opera ''Opus 33'' a lui Haydn din 1781.

Între 1782-1785, Mozart a susținut numeroase reprezentații în calitate de solist pentru concerte de pian. A compus trei concerte de pian pentru fiecare sezon dedicat concertelor. Concertele sale s-au bucurat de o mare popularitate și l-au ajutat financiar.

În mai 1786, a fost pus în scenă, la Viena și la Praga, spectacolul ''Nunta lui Figaro''. A fost prima colaborare cu poetul Lorenzo da Ponte, potrivit classical-music.com.

Opera ''Don Giovani'' a avut premiera în octombrie 1787.

Mozart a fost desemnat compozitor de cameră de împăratul Iosif al II-lea, în decembrie 1787, oferindu-i posibilitatea să compună muzică pentru balurile anuale desfășurate la Redoutensaal.

Ultimele sale opere majore datează din 1788, fiind vorba de Simfoniile 39, 40 și 41.

A încercat să își îmbunătățească situația financiară prin reprezentații, în 1789, în diferite orașe germane - Leipzig, Dresda, Berlin, Frankfurt, Mannheim, însă au fost doar succese izolate pentru problemele sale financiare, potrivit wolfgang-amadeus.at.

''Cosi fan tutte'', care a avut premiera la 26 ianuarie 1790, a fost ultima colaborare a lui Mozart cu poetul Lorenzo da Ponte, acesta din urmă fiind cel care a scris libretul, potrivit classical-music.com.

În ultimii ani ai vieții, a reușit unele dintre operele foarte îndrăgite astăzi, precum: ''Flautul Fermecat'', ''Concertul final pentru pian'' - în Si bemol, ''Concertul pentru clarinet'', ultimul dintr-o serie de cvartete de coarde Mi Bemol, ediția revizuită a ''Simfoniei a 40-a'', ''Motetul Ave verum corpus'' și ''Recviemul'' neterminat.

La 6 septembrie 1791, cu prilejul premierei operei ''La Clemenza di Tito'', dedicată manifestărilor de încoronare a împăratului Leopold al II-lea, la Praga, Mozart s-a simțit rău, dar a reușit să-și continue activitatea, iar la 30 septembrie a coordonat premiera operei ''Flautul Fermecat''.

Starea lui de sănătate s-a înrăutățit, iar la 20 noiembrie a rămas la pat, fiind îngrijit de mama sa Cecilia Weber, de sora sa mai mică Sophie Haibel și de medicul familiei Thomas Franz Closset. În această perioadă marcată de starea gravă de sănătate, s-a preocupat de ultima sa operă - Recviem.

La 5 decembrie 1791, Wolfgang Amadeus Mozart a murit. A avut parte de o înmormântare simplă.

După moartea sa, opera genialului compozitor a cunoscut o explozie în rândul publicului larg, prin reprezentații, la Viena și Praga, dar și prin volume publicate, entuziasmul față de realizările sale cucerind pături însemnate ale societății.

Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893) a compus ''Mozartiana'', ca un omagiu față de marele compozitor austriac. La rândul lor, Ludwig van Beethoven, Frederic Chopin, Franz Schubert, Robert Schuman au adus, în operele lor, un omagiu lui Mozart.

Opera genialului compozitor continuă să reprezinte un tezaur inestimabil al culturii universale, precum și un izvor de inspirație pentru compozitori și interpreți din întreaga lume. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Horia Plugaru, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: wolfgang-amadeus.at