Tenorul și dirijorul Plácido Domingo, pe numele său întreg José Plácido Domingo Embil, artist de renume mondial, cu peste 4.000 de interpretări pe aproape toate scenele lumii, este faimos și pentru concertele susținute alături de marii interpreți de operă Jose Carrera și Luciano Pavarotti, conform www.placidodomingo.com.

S-a născut la 21 ianuarie 1941, la Madrid, din părinți artiști: tatăl său, Plácido Domingo Sr., a fost bariton din Zaragoza, regiunea Aragon, iar mama sa, Pepita Embil, soprană, a fost o vedetă a zarzuelei din Guetaria, în Țara Bascilor. Toate amintirile muzicale timpurii ale lui Domingo sunt legate de zarzuela, pe care a auzit-o constant din ziua în care s-a născut: 'Zarzuelele m-au fascinat și încă le iubesc', spune el, după cum arată www.placidodomingo.com. Și-a însoțit mama în recitaluri vocale, a cântat roluri de bariton înalt în compania de zarzuela a părinților săi, a studiat canto (în special interpretarea) cu cunoscutul bariton Carlo Morelli.

A debutat ca tenor în septembrie 1959, pe scena Operei Naționale din Mexic, în rolul lui Borsa din 'Rigoletto'. Timp de doi ani a continuat să cânte roluri secundare, a participat la prima producție mexicană a spectacolului 'My Fair Lady.

Ca tenor principal a debutat în mai 1961, în Monterrey, Mexic, interpretând rolul lui Alfredo din 'La Traviata'. Până la sfârșitul anului, cântase Cavaradossi în 'Tosca', în Mexico City, și își făcuse debutul în Statele Unite, la Dallas, în rolul lui Arturo din Lucia di Lammermoor. A cântat circa 26 de roluri diferite în 17 opere Verdi, fără a număra părțile pe care doar le-a înregistrat, dar nu le-a interpretat pe scenă. Remarcabil este recordul celor 225 de interpretări ale rolului principal din 'Otello', cu care a fost strâns identificat timp de un sfert de secol.

În 1962, s-a căsătorit cu soprana Marta Ornelas și s-au mutat în Israel. Aici, timp de doi ani și jumătate a învățat în mod constant noi roluri, perfecționându-și tehnica. Până în primăvara anului 1965, primise contracte pentru spectacole de vară în Statele Unite. Astfel, în iunie 1965 Domingo a părăsit Tel Aviv-ul, iar cariera sa internațională a cunoscut un puternic avânt.

În octombrie 1965 a debutat la New York în rolul lui Pinkerton din 'Madama Butterfly', iar în 1966, Opera Metropolitană din New York i-a acordat rolul principal în premiera mondială a operei 'Don Rodrigo' de Alberto Ginastera. Timp de doi ani a cântat pe cele mai importante scene de operă din lume - Opera de Stat din Viena, Opera Metropolitană din New York și La Scala din Milano - devenind deja o celebritate.

La glorioasa Operă de Stat din Viena Plácido Domingo și-a făcut debutul la vârsta de 26 ani, pe 19 mai 1967. Cânta rolul principal în Don Carlo de Verdi. Până la sfârșitul anului 2018, a avut la Viena peste 250 de reprezentații vocale și, după mai bine de cincizeci de ani, rămâne unul dintre interpreții preferați ai acestui ora.

La Scala din Milano Plácido Domingo și-a făcut debutul pe când avea 28 de ani, în Ernani de Verdi, pe 7 decembrie 1969 - seara de deschidere a stagiunii 1969-1970 a ansamblului. Până în 2018, a susținut aici, peste 130 de reprezentații în peste 20 de opere și roluri diferite (inclusiv trei roluri de bariton). Domingo a cântat, de asemenea, partea de tenor în două reprezentații ale Requiemului de Verdi.

O experiență emoționantă pentru Domingo a fost debutul său la Madrid, orașul său natal, în 'La Gioconda', pe 14 mai 1970, la Teatro de la Zarzuela: 'Ovațiile de după aria mea, «Cielo e mar», au fost atât de mari și atât de calde încât nu m-am putut abține - am început să plâng', își amintea tenorul, conform www.placidodomingo.com.

Ca dirijor a debutat în 1973, cu opera 'La Traviata' la Opera Metropolitană din New York. Și în acest domeniu, cariera sa a devenit una dintre cele mai puternice. Până la sfârșitul anului 2018, a dirijat circa 600 de spectacole, inclusiv opere și concerte la: Opera Metropolitană, Royal Opera House din Londra, Opera de Stat din Viena, Opera din Los Angeles, Orchestra Simfonică Chicago, Filarmonica din Viena, Orchestra Simfonică din Montréal, Simfonia Națională din Washington, Orchestra Simfonică din Londra, Filarmonica din Los Angeles și Berlin.

Placido Domingo a fost director artistic (1996-2003) și director general (2003-2011) al Operei Naționale din Washington. De asemenea, a fost director artistic (începând din anii '80) și director general (2003-2019) al Operei din Los Angeles.

În 1993, a fondat Concursul internațional de voce 'Operalia', pentru descoperirea și lansarea carierei celor mai buni tineri cântăreți de operă din lume. Mai târziu, a fost co-realizator al programelor Young Artist în Washington, Los Angeles și Valencia (Spania).

De-a lungul anilor, s-a întâlnit cu numeroși președinți, prim-miniștri și familii regale din întreaga lume. În octombrie 1982 a cântat la un concert caritabil la Vatican, a avut o audiență cu Papa Ioan Paul al II-lea (îl întâlnise pe Papa Paul al VI-lea în 1970) și a fost numit 'Commendatore al Republicii Italiene' de către președintele Sandro Pertini.

Marele tenor a filmat pentru trei lungmetraje celebre de operă: 'La Traviata' (1982) și 'Otello' (1986), în regia lui Franco Zeffirelli, și 'Carmen' (1984), regizat de Francesco Rosi. De asemenea, și-a împrumutat vocea pentru rolul Monte din filmul 'Beverly Hills Chihuahua' (2008) și pentru rolul Skeleton Jorge din filmul de animație 'The Book of Life' (2014), arată sursa amintită.

Datorită repertoriului său impresionant de peste 140 de partituri, Placido Domingo a fost inclus în Cartea Recordurilor. Totodată, aparițiile sale în întreaga lume, alături de colegii săi José Carreras și Luciano Pavarotti, în legendarul spectacol ''Cei trei tenori'', au fost considerate unele dintre cele mai de succes realizări muzicale ale anilor 90.

Cariera sa a fost răsplătită cu o serie de distincții, titluri, premii, între care: Marele Premiu al International Music Press (2000), Comandant al Legiunii de Onoare (Franța, 2002), Medalia Libertății (SUA, 2002), Marea Cruce a Ordinului Civil al Meritului (Spania, 2002), Cavaler Comandant al Imperiului Britanic (KBE, 2002), primul laureat al Premiului 'Birgit Nilsson' (Suedia, 2009), Ambasador al Bunăvoinței pentru UNESCO, fiindu-i recunoscută 'excepționala sa carieră artistică, susținerea inegalabilă a tinerilor cântăreți de operă prin organizarea Concursului Operalia și dedicația sa dovedită față de valorile și idealurile UNESCO' (2012), Praemium Imperiale Award (Japonia, 2013), prima personalitate culturală inclusă în Performing Arts Hall of Fame, Lincoln Institute (2017), Premiul Batuta pentru excelență în muzica clasică (Mexic, 2019), Premiul austriac al teatrului muzical (Österreichische Musiktheaterpreis) ce răsplătește o carieră muzicală de neegalat (Salzburg, Austria, 2020), Premiul Internațional Piero Cappuccilli (Italia, 2022), Premiul Puccini (Italia, 2025), potrivit www.placidodomingo.com.

De asemenea, este câștigător a 12 premii Grammy (1971, 1974, 1983, 1984, 1988, 1990, 1992, 2000, 2001, 2010) și i s-a acordat o stea pe Walk of Fame de la Hollywood (1993)

Prin vocea sa, Plácido Domingo a cucerit o lume întreagă șă rămâne un reper pentru aspiranții muzicii clasice. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiță, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: placidodomingo.com