Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite îndeplinește rolul principal privind responsabilitatea păcii și securității internaționale, în conformitate cu prevederile Cartei Organizației Națiunilor Unite, potrivit site-ului oficial al ONU, www.un.org.

Prima sesiune a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite s-a desfășurat la 17 ianuarie 1946, la Church House, Westminster, în Londra.

Alegerile pentru desemnarea celor șase membri nepermanenți ai Consiliului de Securitate s-au desfășurat la 12 ianuarie 1946, în cadrul sesiunii Adunării Generale, lucrările acestui for fiind conduse de președintele Adunării, belgianul Paul-Henry Spaak.

Din cele 51 de voturi ale statelor membre ale ONU, la acel moment, fiecare stat candidat avea nevoie de obținerea a două treimi din opțiunile exprimate pentru a face parte din Consiliu.

Astfel, Brazilia, Egipt, Mexic, Polonia, Olanda și Australia au completat, în calitate de membri nepermanenți, componența Consiliului, în care se regăseau în calitate de membri permanenți - China, Franța, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică, potrivit www.theguardian.com.

Principala responsabilitate a reprezentanților Consiliului de Securitate, condus temporar de președintele de ședință, politicianul și diplomatul australian Norman John Oswald Makin, a fost restabilirea unui climat de echilibru internațional în lumea postbelică zdruncinată și afectată de un con internațional de incertitudine cauzat de relațiile dintre cele două puteri postbelice antagonice - SUA și Uniunea Sovietică.

În alocuțiunea susținută în cadrul primei sesiuni a Consiliului, reprezentantul american Edward Stettinius a subliniat momentul istoric privind evoluția acestui organism al Națiunilor Unite și, totodată, impactul său viitor pentru omenire, potrivit www.unmultimedia.org.

Consiliul a stabilit un Comitet de experți pentru examinarea și raportarea Regulilor provizorii de procedură recomandate de Comisia Pregătitoare, conform https://cdn.un.org. Au fost adoptate decizii care au vizat intervenția în războiul Coreei și în criza din Congo.

La 1 februarie 1946, a fost ales primul secretar general al Națiunilor Unite, în persoana politicianului norvegian Trygve Halvdan Lie. Acesta a deținut mandatul în perioada 2 februarie 1946 - noiembrie 1952, conform www.un.org.

La 14 decembrie 1955 România a fost admisă în Organizația Națiunilor Unite.

În 1962 a fost aleasă pentru prima dată în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite. Acest mandat de membru nepermanent de doi ani a fost împărțit cu Filipine.

Primul mandat distinct de doi ani al României ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate a început în ianuarie 1976, în conformitate cu decizia adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 20 octombrie 1975.

În decembrie 1976, România a deținut președinția Consiliului de Securitate.

Al treilea mandat, de doi ani, al României în calitate de membru nepermanent al Consiliului de Securitate a început la 1 ianuarie 1990, fiind unul complex prin importanța deciziilor adoptate în ceea ce privește pacea și securitatea internațională.

La 1 ianuarie 2004, a debutat cel de-al patrulea mandat al României în Consiliul de Securitate.

Reprezentarea statului român la Organizația Națiunilor Unite se realizează prin Misiunea Permanentă a României pe lângă ONU, această misiune de reprezentare diplomatică fiind înființată în anul 1956.

În anul 2026, România exercită președinția Consiliului Executiv pentru conducerea a trei importante agenții de dezvoltare în cadrul ONU (Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare - UNDP; Fondul Națiunilor Unite pentru Populație - UNFPA; Biroul ONU pentru Proiecte Speciale-UNOPS), această funcție fiind îndeplinită de ambasadorul Cornel Feruță, care exercită în prezent funcția de Reprezentant Permanent al României la ONU, potrivit www.mae.ro.

***

Potrivit Cartei ONU, Consiliul de Securitate este unul din principalele organisme decizionale ale Organizației Națiunilor Unite, conform site-ului oficial al ONU - www.un.org.

Rolul Consiliului de Securitate acoperă obiective precum: menținerea păcii și securității internaționale, dezvoltarea relațiilor de cooperare între națiuni, cooperarea în ceea ce privește rezolvarea problemelor internaționale și în promovarea respectului pentru drepturile omului, precum și afirmarea ca centru de armonizare a demersurilor națiunilor, potrivit www.un.org.

Deciziile Consiliului sunt aplicabile tuturor statelor membre ale organizației, existând, deci, obligativitatea juridică a implementării lor de către statele membre. Celelalte organisme ale sistemului Națiunilor Unite își exercită deciziile sub formă de recomandări.

Atunci când apare o amenințare la adresa păcii și securității internaționale, Consiliul, într-o primă fază, recomandă părților implicate în respectiva dispută să ajungă la o înțelegere utilizând mijloacele pașnice.

În acest context, Consiliul poate contribui la stabilirea principiilor care să conducă la obținerea armistițiului, poate desfășura propria anchetă și, în unele cazuri, demersuri de mediere; poate trimite la fața locului propria misiune; numește un trimis special care să conlucreze cu părțile implicate și adresează secretarului general al organizației să folosească toate pârghiile sale pentru obținerea unui acord pașnic al disputei, conform www.un.org.

Declanșarea ostilităților angajează principala responsabilitate a Consiliului de a cere părților să pună capăt confruntării cât mai repede posibil și, mai departe, Consiliul poate emite directive de încetare a focului care să contribuie prin natura lor la oprirea escaladării și să desfășoare observatori militari sau forțe de menținere a păcii pentru reducerea tensiunilor.

Consiliul poate adopta măsuri de impunere în diferite spețe precum: sancțiuni economice, embargouri de arme, penalități financiare și restricții, suspendarea călătoriilor, blocadă, ruptura relațiilor diplomatice sau desfășurarea unei acțiuni militare colective. Fiecare stat membru trebuie să asigure participarea permanentă a unui reprezentant al său la sediul ONU, astfel încât Consiliul de Securitate să se poată întruni oricând în condițiile convocării sale. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Cerasela Bădiță, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: media.un.org