Lingvistul Aron Pumnul, reprezentant al generației pașoptiste transilvănene, filolog, adept al raționalismului lingvistic, s-a născut la 27 noiembrie 1818, în satul Cuciulata, județul Brașov, potrivit lucrării 'Dicționar biografic de istorie a României' (Editura Meronia, 2008).

Școala primară a făcut-o la Odorhei, apoi, din 1836, a urmat liceul din Blaj, unde i-a avut ca profesori pe George Barițiu și Simion Bărnuțiu, care l-au îndrumat spre studiul filosofiei. A fost elev al Liceului Piarist din Cluj (1841-1842).

Episcopia din Blaj i-a acordat o bursă de studii și, din 1843 a urmat cursuri de teologie și filosofie la Universitatea din Viena. Aici, Aron Pumnul a organizat societatea studențească 'Românimea cea tânără', cu un program luminist și național, în tradiția Școlii Ardelene, arată lucrările 'Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900' (Ed. Academiei Române, București, 1979) și 'Dicționarul scriitorilor români' (Ed. Albatros, București, 2001).

Aron Pumnul a debutat în publicistică, în 1845, în 'Foaie pentru minte, inimă și literatură', cu un studiu privitor la ortografia limbii române ('Literele corespunzătoare firei limbei rumânești și încă ceva').

Între 1846-1848 a fost profesor de filosofie la liceul din Blaj și din 1847 a început să colaboreze cu articole filosofice și de morală religioasă, la revista lui Timotei Cipariu 'Organul luminei', apoi la 'Învățătorul poporului', unde a publicat 'Viața năciunei române, dulceața limbei și a simțemîntelor ei' (1848).

A participat intens la evenimentele din timpul Revoluției române de la 1848 din Transilvania și a influențat acțiunile tinerilor intelectuali români din Blaj, al căror îndrumător spiritual era. La inițiativa sa, a fost convocată o întrunire la Blaj, în martie 1848, la care au participat profesori, teologi și elevi ai claselor superioare. Majoritatea participanților s-a pronunțat pentru adoptarea unei atitudini mai ferme, chiar revoluționare. S-a luat legătura cu avocații români de la Târgu Mureș, Avram Iancu și Alexandru Papiu-Ilarian, și s-a ajuns la hotărârea privind convocarea unei adunări generale a românilor la Blaj, în Duminica Tomei - prima Adunare de la Blaj (18/30 aprilie). În aceste împrejurări, cărturarul a redactat o proclamație, care cuprindea îndemnuri la pace și înțelegere între națiunile din Transilvania și propunea ca la adunare să participe protopopii, precum și câte doi preoți și tot atâția locuitori din fiecare sat, indiferent de confesiune.

În cadrul celei de-a doua Adunări de la Blaj din 3-5 mai 1848, Aron Pumnul a fost ales ca membru în Comitetul Național Român cu sediul la Sibiu.

Condamnat la moarte de autoritățile maghiare, s-a refugiat în Țara Românească, unde a activat în calitate de comisar de propagandă, numit de Guvernul provizoriu, la Râmnicu Sărat (iulie-august 1848).

În septembrie 1848, revoluția munteană a fost înfrântă, iar Aron Pumnul s-a refugiat la Iași, apoi la Cernăuți, unde a fost primit de istoricul român Eudoxiu Hurmuzachi. A fost unul dintre conducătorii mișcării de renaștere națională a românilor din Bucovina, continuând, în scris, lupta pentru drepturile românilor. A început imediat colaborarea la revista 'Bucovina'.

A fost profesor suplinitor la prima catedră de limba și literatura română de la Institutul de Studii Filosofice din Cernăuți (1849-1866). Ca profesor, a exercitat o extraordinară influență asupra elevilor săi, printre care și Mihai Eminescu.

Mormântul cărturarului Aron Pumnul (1818-1866) din cimitirul românesc din Cernăuţi.

Foto: (c) GINA STEFAN / AGERPRES FOTO 

În 1850, a publicat, la Cernăuți, lucrarea de lingvistică 'Convorbire între un tată și-ntre fiul lui asupra limbei și literelor românești'. A alcătuit prima antologie de literatură română - 'Lepturariu românesc cules den scriptori rumâni' (vol. I-VI, Viena, 1862-1865), o lucrare valoroasă din punct de vedere documentar, având un caracter preponderent didactic. A elaborat și o gramatică a limbii române, în limba germană 'Grammatik der rumänischen Sprache für Mittelschulen' (1864, Viena), notează 'Dicționarul scriitorilor români' (Ed. Albatros, București, 2001).

Cărturarul transilvănean a încetat din viață la 24 ianuarie 1866, la Cernăuți. Mihai Eminescu, elevul său și cel care s-a ocupat de biblioteca sa (1865-1866) a scris o emoționantă poezie intitulată 'La mormântul lui Aron Pumnul', în care descrie în versuri sugestive personalitatea profesorului: 'Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,/Te plânge-n tânguire și locul tău natal;/Căci umbra ta măreață în falnica-i sburare/O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare/Ce-i simț național!', notează volumul 'Dicționar biografic de istorie a României' (Editura Meronia, 2008).

Bustul poetului Mihai Eminescu amplasat în grădina Casei Memoriale 'Aron Pumnul', Cernăuţi, 7 niembrie 2014.

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

Poezia a fost publicată în broșura 'Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști la mormântul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul' și a reprezentat debutul tânărului poet Mihai Eminescu (1850-1889). AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)

***Explicaţie foto din deschidere: Bustul cărturarului Aron Pumnul amplasat în cadrul Ansamblului monumental "Gloria", Blaj, judeţul Alba, 24 iulie 2009.