Ortodoxe
Sf. Ier. Grigorie, episcopul Nyssei; Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești; Sf. Ier. Dometian, episcopul Melitinei

Greco-catolice
Sf. Grigore de Nissa; Sf. cuv. pr. Marcian; Sf. cuv. ep. Domețian

Romano-catolice
Ss. Agaton, pp.; Grigore de Nyssa, ep.; Paul, primul pustnic


Sfântul Ierarh Grigorie, episcop al Nyssei, este pomenit în calendarul creștin ortodox la 10 ianuarie.

Sfântul Grigorie, la fel ca fratele său, Sfântul Vasile cel Mare, a primit o educație strălucită în cele mai cunoscute școli ale vremii. A fost căsătorit, iar soția sa, Teozva, după hirotonia Sfântului Grigorie, a fost sfințită diaconiță, slujind bolnavilor și îngrijind de cei săraci.

După moartea soției, Sfântul Grigorie a fost ridicat la treapta episcopiei, în Nyssa, Capadocia. A fost izgonit din scaunul episcopal de împăratul Valens (364-378), care era susținător al ereziei ariene.

Sfântul Grigorie a participat la lucrările Sinodului II Ecumenic, în anul 381, întărind credința în dumnezeirea Duhului Sfânt.

Se spune despre Sfântul Grigorie al Nyssei că semăna foarte mult cu fratele său Sfântul Vasile, însă era cărunt și puțin mai vesel.


* Sfântul Cuvios Antipa, numit din botez Alexandru Luchian, s-a născut în 1816, în satul Calapodești, Bacău. La 20 de ani, s-a călugărit și a intrat în obștea Mănăstirii Căldărușani, unde a stat doi ani. A plecat apoi la Sfântul Munte și s-a stabilit la Schitul românesc Lacu, unde a viețuit 15 ani.

La Muntele Athos a învățat rugăciunea inimii, smerenia și ascultarea desăvârșită. După perioada petrecută la Schitul Lacu, s-a stabilit pentru patru ani la Mănăstirea Esfigmenu, unde a fost făcut schimnic, primind numele de Antipa.

În anul 1860, Cuviosul Antipa a părăsit Muntele Athos și s-a reîntors în Moldova, la mănăstirile din preajma Iașilor. Dar, văzându-se împresurat de mulți credincioși, căci numele lui se vestise în toată țara, după trei ani a plecat să se închine la moaștele cuvioșilor părinți de la Pecersca. Apoi a ajuns la mănăstirile din nord, uimind pe toți cu sfințenia vieții lui. De aici, auzind de vestita Mănăstire ortodoxă Valaam, aflată pe o insulă din lacul Ladoga, Cuviosul Antipa, iubind liniștea și înstrăinarea, în anul 1865 s-a așezat în această mănăstire. Aici trăiau călugări foarte sporiți, lucrători neîntrecuți și dascăli iscusiți ai rugăciunii lui Iisus.

În Mănăstirea Valaam s-a nevoit Cuviosul Antipa încă 17 ani de zile, învrednicindu-se de darul preoției.

Cuviosul ieroschimonah Antipa Luchian dobândise de la Dumnezeu darul facerii de minuni și al înaintevederii. Căci cunoștea gândurile cele ascunse ale oamenilor și pe mulți îi povățuia pe calea mântuirii. Era de asemenea și un mare părinte duhovnicesc și dascăl iscusit al rugăciunii inimii. Pentru aceea numele lui ajunsese cunoscut atât în Carelia, cât și în Rusia de nord, încât mulți monahi și credincioși iubitori de Dumnezeu îl căutau și îi urmau învățăturile. Avea și în Mănăstirea Valaam câțiva ucenici aleși, dintre care cel mai sporit era ieroschimonahul Pimen, bărbat cuvios și foarte învățat.

Cuviosul Antipa Atonitul și-a dat sufletul cu pace în brațele Mântuitorului Hristos la 10 ianuarie 1882 și a fost înmormântat la Valaam. Este singurul călugăr român care s-a nevoit în această vestită mănăstire isihastă din nordul Europei.

În anul 1883, văzând părinții Mănăstirii Valaam că ieroschimonahul Antipa Luchian este venerat de ucenici și de credincioși ca sfânt, au rânduit să i se scrie viața pe scurt spre lauda lui Dumnezeu și folosul sufletesc. Astfel, ieroschimonahul Pimen, ucenicul său de chilie, scrie în același an nevoința părintelui său duhovnicesc, intitulată 'Vrednicia de pomenire viață a ieroschimonahului Antipa'.

Viața Cuviosului Antipa a fost tipărită la Sankt Petersburg de două ori, în anii 1883 și 1893, răspândindu-se atât în Rusia și Finlanda, cât și în Muntele Athos. Canonizarea și trecerea în rândul sfinților a fost făcută în Muntele Athos, în anul 1906.

Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților în urma ședințelor de canonizare din 20-21 iunie 1992. (surse: vol. 'Viețile Sfinților'; https://doxologia.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)