David Bowie, născut la 8 ianuarie 1947, la Londra, a fost un solist, compozitor și actor britanic, fiind cunoscut mai ales pentru trecerea de la un gen muzical la altul. Bowie a fost remarcabil de prolific, mai ales în anii 1970, înregistrând 26 de albume de studio de-a lungul carierei sale de aproape cinci decenii.

În anii 1960, Bowie a condus diverse trupe din a căror umbră s-a impus ca solist și cantautor. ''Space Oddity'', single-ul science-fiction care marchează adevăratul început al carierei sale, a ajuns în top 10 în Marea Britanie în 1969; deși Bowie a legat cu abilitate lansarea sa originală de misiunea Apollo 11 de pe Lună, piesa a devenit un element de bază al radioului american abia câțiva ani mai târziu.

Primul său album de renume, ''The Man Who Sold the World'' (1970), a fost un amestec de folk, art rock și heavy metal, marcând o tranziție în direcția și viziunea muzicală, în care a abandonat în mare măsură sunetul său anterior, mai degrabă influențat de acustic, și a inaugurat era sa hard rock. Cu ''Hunky Dory'' (1971) și-a arătat capacitatea de a-și transforma personalitatea și stilul - ca pe o identitate, menționează www.britannica.com.

Frivolă și prevestitoare deopotrivă, abordarea lui Bowie în prezentarea identității sale a fost croită special pentru anii 1970, deceniul său emblematic. În urma eșecului contraculturii în a realiza utopia sau chiar un modus vivendi funcțional, Bowie a născocit o serie de pastișe inspirate, care insistau asupra utopiei, prezentând alternativa acesteia ca infern, începând cu emblematica fantezie a martirilor rock, ''The Rise and Fall of Ziggy Stardust and the Spiders from Mars'' (1972), notează sursa citată.

În acest proces, a rămas atât de aproape de spiritul vremii încât predicția pesimistă din ''Diamond Dogs'' (1974) și romantismul disco din ''Young Americans'' (1975) au fost lansate la mai puțin de un an distanță. Bowie a devenit, de asemenea, primul star rock care a transformat o mărturisire a bisexualității într-o mișcare perspicace în carieră.

Bill Switzer (stg.) şi David Bowie în filmul dramatic canadian ”Secretul domnului Rice” (1999)

Până în 1977, Bowie își părăsise deja cariera, abandonând versiunea sa idiosincratică a mainstream-ului în favoarea austerităților avangardiste ale albumului ''Low'' - o colaborare cu Brian Eno, cel mai încăpățânat dintre numeroșii colegi muzicali pe care Bowie a știut întotdeauna să-i folosească la maximum, între care s-au numărat chitariștii Mick Ronson și Carlos Alomar și producătorul de nouveau-funk Nile Rodgers. 'Low' și continuările sale, ''Heroes'' (1977) și ''Lodger'' (1979), aveau să se dovedească a fi cele mai influente și durabile piese ale lui Bowie, servind drept model pentru o generație ulterioară de techno-rock. Pe termen scurt, acestea au marcat sfârșitul impactului său semnificativ asupra publicului larg, deși nu și asupra vânzărilor sale, în mare parte datorită lui Rodgers.

În anii 1980, în ciuda impresionantei hotărâri artistice a albumului ''Scary Monsters'' (1980) și a calculului comercial la fel de impresionant al albumului ''Let's Dance'' (1983), care a produs trei hituri în top 20 din SUA, opera lui Bowie a devenit din ce în ce mai banală. Împreună cu o carieră de actor care, de la debutul său impresionant în ''The Man Who Fell to Earth'' (1976) al lui Nicolas Roeg, nu a reușit în mare parte să convingă, albumele sale ulterioare au oscilat între așteptări comerciale (''Never Let Me Down'' - 1987) și așteptări artistice pentru care își pierduse perspicacitatea (''Outside'' - 1995), mai menționează www.britannica.com.

David Bowie şi Catherine Deneuve în filmul ”Apetit nestăvilit”/The Hunger (1983)

La sfârșitul anilor 1990, Bowie părea o forță epuizată, iar probabil cea mai mare inovație a sa din această epocă a fost crearea Obligațiunilor Bowie, titluri financiare garantate cu redevențele generate de opera sa anterioară anului 1990. Emisiunea obligațiunilor în 1997 i-a adus lui Bowie 55 de milioane de dolari, iar drepturile asupra catalogului său anterior i-au revenit când termenul obligațiunilor a expirat în 2007.

Bowie a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame în 1996, arată rockhall.com.

Albumele ulterioare ale lui Bowie, inclusiv ''Hours'' (1999), ''Heathen'' (2002) și ''Reality'' (2003), au prezentat o fuziune de rock cu momente electronice și orchestrale și compoziții mature. ''Heathen'', în special, a fost aclamat de critici și a marcat o renaștere creativă. Turneul Reality (2003-2004) a fost ultimul său turneu major și a primit recenzii entuziaste; acesta s-a încheiat însă prematur din cauza unui atac de cord suferit pe scenă în 2004. După aceea, Bowie s-a retras în mare măsură din viața publică.

Bowie a reapărut în mod neașteptat aproape un deceniu mai târziu cu ''The Next Day'' (2013), o colecție de cântece rock.

Albumul ''Blackstar'' (2016) a fost lansat cu două zile înainte de moartea sa, la 10 ianuarie 2016, la New York, din cauza cancerului. Albumul este considerat o capodoperă și a primit numeroase premii postume, inclusiv patru premii Grammy (2017) și un premiu BRIT (2017). În ultimii ani de viață, Bowie a co-scris și musicalul ''Lazarus'' (2015), inspirat de ''The Man Who Fell to Earth'', și a fost subiectul unei expoziții de artă de mare succes, ''David Bowie Is'', deschisă în 2013.

În luna ianuarie 2024 municipalitatea Parisului a dezvelit, în arondismentul 13 al capitalei franceze, o placă stradală care poartă denumirea ''David Bowie''. ''Trăiască rockul, trăiască popul, trăiască David Bowie și trăiască Parisul!'', spunea Jerome Coumet, primarul arondismentului 13 din Paris, cu prilejul dezvelirii plăcii stradale, în prezența unor apropiați ai artistului, printre care s-a aflat și creatoarea Agnes B., care i-a creat ținutele vestimentare timp de 25 de ani, relata AFP. Dezvelirea plăcii a fost urmată de o seară omagială găzduită de primăria arondismentului 13 și de vernisarea unei expoziții de fotografii și tablouri, ''realizate și imaginate de Geoff MacCormack, fotograf, și de George Underwood, pictor, prieteni din tinerețe ai artistului'', preciza Jerome Coumet pe rețeaua de socializare X.

În luna septembrie 2025, de la costumele strălucitoare ale perioadei 'Ziggy Stardust' și versuri ale unor piese celebre scrise de mână, până la scrisori și notițe de la fani despre un musical neterminat, o nouă arhivă a vieții și carierei lui David Bowie și-a deschis porțile publicului din Londra, transmitea Reuters. Aclamat drept 'cameleonul' muzicii rock pentru reinventarea continuă a personalității sale artistice, Bowie a străbătut lumea muzicii, modei, teatrului și artei, lăsând în urmă o colecție extinsă de obiecte dintr-o carieră de cinci decenii.

Curatorii au declarat că arhiva include 70.000 de fotografii, 400 de costume, 150 de instrumente muzicale și caiete personale. O expoziție separată de 200 de obiecte explorează, de asemenea, creativitatea lui Bowie. 'De asemenea, avem expoziții care ilustrează evoluția lui Bowie ca artist multidimensional și vorbesc despre influența sa durabilă asupra culturii populare și despre modul în care artiști precum Bowie transformă practica creativă și au puterea de a schimba lumile noastre', a declarat curatorul principal Madeleine Haddon pentru Reuters, descriindu-l pe artist drept un 'adevărat polimat'.

Arhiva conține, de asemenea, idei pe care Bowie le-a scris pe bilețele Post-it, găsite în biroul său din New York după moartea sa, pentru un posibil musical cu acțiunea în secolul al XVIII-lea, intitulat 'Spectatorul', la care lucra spre sfârșitul vieții sale. Ideile pentru musical sunt inspirate de figuri ale epocii, inclusiv pictorul William Hogarth și hoțul londonez Jack Sheppard. 'Putem doar specula ce idee finală a avut pentru acel proiect', a spus Harriet Reed, curator de spectacole contemporane la muzeul V&A. 'Este o privire cu adevărat fascinantă asupra modului în care Bowie a lucrat ca artist, dar (și) ca ființă umană', spunea Reed despre arhivă. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com