Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului este sărbătorită de Biserică la 1 ianuarie.

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a primit tăierea împrejur, act care confirma legământul poporului israelit cu Dumnezeu, pe de o parte ca să împlinească legea, cum însuși Mântuitorul spune în Evanghelie: 'Să nu socotiți că am venit să stric legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să plinesc' (Matei 5, 17), iar pe de altă parte pentru a arăta fără tăgadă că a luat trup adevărat, iar cei necredincioși să nu aibă temei să susțină că Hristos cu nălucire S-ar fi născut.

Drept aceea, S-a tăiat împrejur, ca să fie arătat omenirii; pentru că de nu S-ar fi îmbrăcat cu trup, apoi cum ar fi fost cu putință să se taie împrejur nălucirea, fiindcă spune Sfântul Efrem Sirul: 'Cel ce a fost cu trup adevărat S-a și tăiat împrejur ca un om, și cu sângele Său S-a roșit Pruncul, ca un fiu omenesc și, durându-L, plângea, precum se cădea firii omenești'.

Nu se cădea Lui să rabde acea rană a păcatului, ca unul Care era fără de păcat și dătător de lege, tăierea împrejur în Vechiul Testament fiind rânduită în chipul Botezului și al curățirii păcatului strămoșesc.

Mai mare smerenie a arătat Hristos, Mântuitorul lumii, în tăierea împrejur decât în nașterea Sa. Pentru că prin naștere a luat asupra Sa numai chipul omenesc, iar prin tăierea împrejur a luat asupra Sa chipul păcătosului, suferind ca și un păcătos rana cea rânduită pentru păcat.

Deci, a voit ca să primească tăiere împrejur, începând înainte de a pătimi pentru noi, și gustând acel pahar, pe care voia să-l bea până în sfârșit, grăind pe Cruce: 'Săvârșitu-s-a'.

S-a pus apoi numele fericitului prunc 'Iisus', nume care s-a dat din cer de Arhanghelul Gavriil în vremea când a binevestit Preacuratei Fecioare zămislirea Lui și mai înainte până a nu se zămisli în pântece.

'Deci, acest preasfânt nume, Iisus, care s-a spus de înger mai înainte de zămislire, I s-a dat la tăierea împrejur Domnului Hristos, ca o încredințare despre mântuirea noastră; pentru că 'Iisus' înseamnă 'Mântuitor', precum mai înainte a tălmăcit același înger lui Iosif, în vis, arătându-se și zicându-i: Vei da numele Lui 'Iisus', pentru că Acela va mântui pe poporul Său din păcate. Încă și Sfântul Apostol Petru, mărturisând despre numele lui Iisus, zicea: 'Nu este întru nimeni altul mântuire, pentru că nu este nici un alt nume sub cer, dat între oameni, întru care se cade a ne mântui' '. (Viețile Sfinților)

Acest mântuitor nume, Iisus, era pregătit în sfatul Sfintei Treimi mai înainte de toți vecii.

'Ca un mir bine mirositor a umplut lumea de bună mireasmă. Ca un mir este vărsat numele Său, nu ținut în vas, ci vărsat; căci până când mirul este în vas, până atunci mireasma lui este înăuntru; iar când se varsă, îndată buna lui mireasmă umple văzduhul. Puterea numelui lui Iisus era tăinuită în sfatul cel mai înainte de veci, acoperindu-se ca într-un vas; iar după ce din cer s-a vărsat pe pământ acest nume, îndată ca niște mir plin de aromate, prin buna mirosire a darului, de la vărsarea pruncescului sânge la tăierea împrejur, a umplut lumea. Și toată lumea acum mărturisește că Domnul Iisus Hristos este întru slava lui Dumnezeu Tatăl'. (Viețile Sfinților)

Arătată s-a făcut puterea numelui lui Iisus, căci acest minunat nume a mirat pe îngeri, a bucurat pe oameni și a înfricoșat pe diavoli, pentru că și diavolii cred în El și se cutremură. De numele acesta tremură iadul, tremură cele dedesubt, se scutură puterea întunericului, cad cei ciopliți, se gonește întunericul idoleștii îndrăciri; iar lumina dreptei credințe răsare și luminează pe tot omul ce vine în lume. (sursa: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.doxologia.ro