Ortodoxe
Tăierea-împrejur cea după Trup a Domnului; Sf. Ier. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, și mama sa, Sf. Emilia (Anul Nou. Tedeum)

Greco-catolice
Tăierea împrejur a Domnului Nostru Iisus Hristos. Sf. Vasile cel Mare. Anul Nou civil. Te Deum

Romano-catolice
Sf. Maria, Născătoarea de Dumnezeu
Fer. Marian, pr. m.


Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului este sărbătorită de Biserică la 1 ianuarie.

Maica Domnului și dreptul Iosif au împlinit legea, care spunea că orice prunc de parte bărbătească să fie tăiat împrejur în a opta zi de la naștere, pentru a consfinți legământul încheiat de Dumnezeu cu patriarhul Avraam.

'Iar tu și urmașii tăi din neam în neam să păziți legământul Meu. Iar legământul dintre Mine și tine și urmașii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziți, este acesta: toți cei de parte bărbătească ai voștri să se taie împrejur. Să vă tăiați împrejur și acesta va fi semnul legământului dintre Mine și voi'. (Facerea; cap. 17 - 9, 10, 11)

Cu mult înainte de venirea Domnului nostru Iisus Hristos, a trăit un patriarh ales de Dumnezeu, Avraam, din a cărui seminție, după credință, ne tragem toate popoarele pământului. Deci toți care cred în Dumnezeu se numesc 'fiii lui Avraam' după credință, nu după trup, cum este poporul evreu, arată Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria.

Acestui patriarh, Dumnezeu a dat poruncă ca toți copiii care se vor naște de parte bărbătească să fie tăiați împrejur la marginea trupului lor, ca semn de legătură veșnică între seminția lui și Dumnezeu, Ziditorul său.

'Tăierea-împrejur nu era un lucru de ajuns spre mântuire, ci o închipuire și o umbră a Evangheliei. Ați auzit în Apostolul de astăzi că s-a zis: 'că ne-am tăiat împrejur cu tăiere nefăcută de mână', cu tăierea poftelor trupului, care sunt căile păcatului. Câți în Hristos ne-am botezat, în moartea Lui ne-am îngropat prin botez și am primit această tăiere-împrejur duhovnicească, nefăcută de mână, care se lucrează numai de Duhul Sfânt, fără mână omenească'. (sursa: 'Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an')

Una din cauzele pentru care Mântuitorul Hristos S-a lăsat tăiat împrejur, Sfântul Cuvios Cleopa Ilie numește șapte astfel de pricini, a fost și pecetluirea pentru veșnicie și oprirea de a nu se mai tăia cineva împrejur după Hristos, dintre cei ce cred în El.

Căci trebuia să se nască o altă tăiere-împrejur, prin credință, cum o numește Sfântul Maxim Mărturisitorul: tăierea-împrejur cea în duh, a inimii ('Filocalia', vol. II, p. 136). Astfel botezul este tăierea-împrejur a tot creștinul, tăierea-împrejur nu trupească, ci duhovnicească, preasfântă și mântuitoare, plină de toată curățenia și sfințenia lui Dumnezeu.

'Toate câte le vedem în jurul nostru și se află în timp și spațiu, toate sunt supuse timpului și prefacerii, toate se nasc și iarăși pier. Numai Dumnezeu rămâne veșnic neschimbat. El este, cum au zis Dumnezeieștii Părinți, Unitate în Treime și Treime în Unitate, ființă din Sineși, existând din Sineși, pururea nemișcată, care pe toate le mișcă. El este motorul cel duhovnicesc al Universului, Care mișcă toate zidirile Sale și prin prefacere le schimbă și le înnoiește. Deci, tăierea-împrejur cea duhovnicească și adevărată este tăierea și lepădarea simțirii pătimașe, adică a simțirii sufletului către toate care se nasc și pier. Care-s acelea? Mâncarea, băutura, slava deșartă, mânia, bogăția și câte ca acestea. Toate se nasc și pier. Sufletul trebuie să le taie de la el pe acestea'. ('Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an')


* Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei.

S-a născut în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori și cărturari renumiți, câțiva dintre ei fiind trecuți în rândul sfinților.

A avut patru frați și o soră, Sfânta Cuvioasă Macrina, sărbătorită la 19 iulie. Petru, fratele său mai mare, a fost episcop al Sevastiei, Grigorie a fost episcop al Nissei, iar Navcratie a fost pustnic și făcător de minuni.

Studiile le-a făcut în Cezareea, la Constantinopol și la Atena, unde a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz.

Din Atena, Sfântul Vasile s-a întors în Cezareea unde a înființat o școală de retorică. În anii următori a făcut o lungă călătorie pe la toate mănăstirile din Egipt, Palestina și Sinai, s-a închinat la Mormântul Domnului și a primit botezul în râul Iordan, după obiceiul din primele secole creștine.

Când s-a reîntors în Cezareea Capadociei, Sfântul Vasile a fost hirotonit preot de episcopul Cezareei, Ermoghen, și s-a retras la o mănăstire din Pont, unde a dus o viață de asceză și rugăciune.

După o vreme, venind din nou în Cezareea Capadociei, a fost hirotonit episcop.

În această calitate a început o pastorație pe care a dedicat-o îndeosebi celor nevoiași, organizând renumitele azile, spitale și case de educare a celor căzuți moral, toate grupate sub denumirea de 'Vasiliade'.

Sfântul Vasile s-a arătat ca un adevărat stâlp al Bisericii, fiind un nume de referință în istoria creștinismului universal.

Scrierile sale conțin lucrări de dogmatică: 'Contra lui Eunomiu' sau 'Despre Sfântul Duh', lucrări ascetice: 'Regulile vieții monahale', 'Despre judecata lui Dumnezeu', comentarii: 'Omilii la Hexameron', numeroase cuvântări și epistole. A alcătuit o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele și Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. A plecat din această lume la vârsta de 45 de ani (333-378), păstorind Biserica lui Dumnezeu 8 ani, 6 luni și 16 zile. (surse: vol. 'Viețile Sfinților'; 'Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an', Arhimandrit Cleopa Ilie, 1996) AGERPRES/( Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Irina Andreea Cristea)