La 15 martie 2022, Organizația Națiunilor Unite (ONU), prin intermediul Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), a declarat 2026 ca fiind Anul internațional al pajiștilor și păstorilor, potrivit fao.org.

În acest fel, se urmărește evidențierea importanței managementului durabil al pășunilor, precum și rolul esențial pe care păstorii îl au în alimentație, protejarea biodiversității și reziliența ecosistemelor.

Pajiștile găzduiesc o biodiversitate unică. Comunitățile pastorale, ale căror mijloace de trai depind de acestea, contribuie la securitatea alimentară și la conservarea ecosistemelor, deținând, totodată, un divers și valoros patrimoniu cultural.

Anul internațional al pajiștilor și păstorilor oferă oportunitatea de a crește gradul de conștientizare cu privire la importanța pășunilor și a păstorilor, pledând pentru creșterea investițiilor responsabile și politici adaptate pentru sectorul pastoral. ONU solicită măsuri care să asigure accesul păstorilor la terenuri și resurse naturale, să sprijine mobilitatea și să promoveze o guvernanță tradițională și incluzivă, încurajând în același timp investiții adecvate pentru gestionarea pajiștilor, restaurarea ecosistemelor și asigurarea serviciilor veterinare.

Prin intermediul Anului internațional al pajiștilor și păstorilor, ONU își propune, de asemenea, să stimuleze dialogul politic și implicarea colaborativă în vederea îmbunătățirii mijloacelor de trai ale păstorilor și pentru gestionarea durabilă a pășunilor. Pajiștile și păstorii au un potențial important de a contribui la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, punctează fao.org.

Pajiștile acoperă aproximativ 80 de milioane de kilometri pătrați la nivel global, dintre care 9,5 milioane de kilometri pătrați sunt protejați și 67 de milioane de kilometri pătrați sunt utilizați pentru creșterea animalelor. Aceste zone susțin aproximativ 1 miliard de animale, gestionate de păstori din peste 100 de țări, ilustrând rolul lor crucial atât în conservarea ecologică, cât și în producția alimentară, notează unccd.int, site-ul Convenției Națiunilor Unite pentru Combaterea Deșertificării.

În România, pajiștile s-au format în două moduri principale: natural, precum în Dobrogea, Moldova și Câmpia de Vest, unde, cel mai adesea din lipsa apei, pădurile nu se pot dezvolta în condiții naturale; sau ca urmare a intervenției umane, precum tăierea pădurilor pentru obținerea terenurilor necesare pentru agricultură.

Pajiștile permanente din țara noastră au o răspândire de aproximativ 4,9 milioane hectare, România ocupând, în Europa, locul al V-lea după Franța, Marea Britanie, Spania și Germania, exceptând partea europeană a Federației Ruse. Aceste suprafețe cuprind o gamă largă de habitate, care variază în ceea ce privește gestionarea lor, productivitatea agricolă, valoarea socio-economică și starea de conservare a naturii.

Pajiștile din țara noastră, care reprezintă 33 % din suprafața agricolă, constituie o parte din avuția națională, de importanță majoră prin dimensiunea resurselor de furaje și calitatea acestora, precum și prin celelalte funcții cu efect benefic asupra protecției și frumuseții mediului înconjurător, se arată în lucrarea 'Pajiștile României: resurse, strategii de îmbunătățire și valorificare', publicată de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, la adresa pajisti-grassland.ro. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)