''Fiică a lui Grigore Ghyka, mama nu putea decât să fie pătrunsă de principii naționaliste și liberale. Dacă în privința acelor naționaliste înțelegerea ei cu tata era desăvârșită, divergența între ei era mare în ce privea pe acele liberale; mama era pentru abolirea tuturor privilegiilor de castă, pe când tata nici nu voia să audă de astfel de lucru, privind existența unor asemenea clase ca indispensabilă pentru buna ordine, sanatatea, puterea și progresul unei societăți bine organizate. Și doară liberalismul mamei era departe de a fi exagerat: s. e., dacă găsea că, în principiu, sistemul republican este cel mai perfect, admitea că, pentru o țară aflându-se pe treapta de cultură pe care se afla a noastră, forma republicană ar fi dezastruoasă. Dar era pentru stricta garantare a libertății și a demnității omului fără distincțiune de clasă și, mai ales, avea o sfântă oroare de bataie, pe care o denunța ca o barbarie și o mișelie față de o ființă mai slabă. Nu înceta să tune și să fulgere în contra acestui obicei barbar atât de răspândit la noi, obicei distrugător al simțului de demnitate omenească, fără de care omul este redus la starea de brută. În această privință discuțiunile ei cu tata erau dese: el pretinzând că bataia este indispensabilă când ai de a face cu oameni primitivi, din copilărie lipsiți de orice cultură, care, nefiind decât niște copii mari, trebuie să aibă o salutară frică de vargă. Iar mama răspundea că bataia este distrugătoarea amorului propriu și a mândriei omenești, că fără de aceste două însușiri omul este o brută și că, dintr-o colectivitate de brute, n-ai cum să faci un popor conștient de drepturile și de îndatoririle lui.'' - Radu Rosetti (''Amintiri. Ce am auzit de la alții. Din copilărie. Din prima tinerețe', editura Humanitas, 2017, ediție digitală)