Denumirea 'Euro' pentru moneda unică europeană a fost adoptată oficial la data de 16 decembrie 1995, de către Consiliul European întrunit la Madrid. Termenul ales a constituit un element important în pregătirea tranziției la moneda unică, determinând parțial acceptabilitatea Uniunii Economice și Monetare de către public, potrivit http://publications.europa.eu.

Prin luarea acestei decizii, s-a urmărit ca denumirea monedei să fie aceeași în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, să fie cât mai simplă și să facă trimitere la Europa. 'Euro' este denumirea completă a monedei, și nu un prefix care să preceadă denumirile monedelor naționale, arată sursa citată.

La 1 ianuarie 1999, Euro a devenit monedă oficială a 11 state membre ale UE, fiind introdusă ca monedă virtuală pentru efectuarea de operațiuni de plată care nu implicau bancnote și monede, precum și în scopuri contabile, potrivit ec.europe.eu. Până la 1 ianuarie 2002, vechile monede, considerate subunități ale euro, au continuat să fie folosite pentru plata în numerar.

La data de 1 ianuarie 2002, Euro a fost introdus sub formă de bancnote și monede în 12 țări din Uniunea Europeană: Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia și Spania.

Ca urmare a decalajului orar, locuitorii din teritoriul francez Reunion, insulă situată în Oceanul Indian, au fost primii care au inaugurat noua monedă, la 20.00 GMT. Două ore mai târziu, Euro a intrat în circulație și pe continentul european, mai întâi în Finlanda și Grecia, la 22.00 GMT, iar o oră mai târziu în majoritatea celorlalte state care au aderat la noua monedă: Germania, Austria, Belgia, Spania, Franța, Italia, Luxemburg și Olanda. Au urmat Irlanda și Portugalia, începând cu 00.00 GMT.

Istoria monedei Euro începe la 1 iulie 1990, când a debutat prima fază a Uniunii Economice și Monetare (UEM). La 1 ianuarie 1993, a fost definitivată Piața Unică, pentru ca la 1 ianuarie 1994 să înceapă faza preparatorie a Uniunii Economice și Monetare. În data de 1 noiembrie 1993, a fost stabilită compoziția monedei ECU.

Cea de-a doua fază a UEM a început prin înființarea Institutului Monetar European, la 1 ianuarie 1994. Statele membre au acționat pentru combaterea deficitelor bugetare și pentru atingerea convergenței economice. La 15 și 16 decembrie 1995, Consiliul European a adoptat denumirea de ''Euro'' pentru moneda unică. A fost stabilit calendarul trecerii la Euro. Decizia cu privire la intrarea irevocabilă în cea de-a treia etapă a UEM a fost luată în 1996, iar la 2 mai 1998, la summit-ul de la Bruxelles, liderii UE au aprobat lista celor 11 țări participante la primul val: Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia și Spania. Au optat pentru amânarea participării la euro: Marea Britanie, Danemarca și Suedia.

Politica monetară este aceeași pentru toată zona euro și este hotărâtă de Banca Centrală Europeană (BCE), care și-a început activitatea în iulie 1998, la Frankfurt.

În prezent, Euro este moneda unică adoptată de 20 dintre cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, ele formând zona euro. Acestea sunt: Austria, Belgia, Croația, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania. De asemenea, moneda Euro este folosită fie ca mijloc legal de plată, fie din motive practice, de o serie de alte țări cum ar fi statele vecine sau fostele colonii. În total, este utilizată de aproximativ 343 milioane de cetățeni europeni, arată ec.europa.eu. Moneda Euro a devenit a doua monedă internațională, ca importanță, după dolar.

Monedele Euro au următoarele valori: 1 cent, 2 cenți, 5 cenți, 10 cenți, 20 cenți, 50 cenți, 1 euro și 2 euro. La rândul lor, bancnotele de Euro au valorile: 5 euro, 10 euro, 20 euro, 50 euro, 100 euro, 200 euro și 500 euro.

Toate statele membre ale UE sunt, în principiu, obligate să introducă moneda euro odată ce îndeplinesc criteriile de convergență. Singura excepție este Danemarca, care dispune de o 'clauză de neparticipare' în tratatele UE. Cu toate acestea, Danemarca poate solicita aderarea la zona euro, dacă alege vreodată să facă acest lucru.

Pentru a adopta moneda euro, țările trebuie să îndeplinească criteriile stabilite în Tratatul de la Maastricht din 1992, denumite în mod obișnuit 'criteriile de la Maastricht'. Acestea pot fi împărțite în două categorii: criterii economice de convergență și convergența juridică. Printre criteriile vizate în prima categorie, se numără: stabilitatea prețurilor, rate sustenabile ale dobânzii, finanțe publice sustenabile și un curs de schimb stabil, punctează consilium.europa.eu. Candidații care doresc să adere la zona euro trebuie, de asemenea, să se asigure că legislația lor națională este compatibilă cu tratatul și cu Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și al BCE.

Cel puțin o dată la doi ani, BCE și Comisia Europeană examinează dacă statele membre care nu fac parte din zona euro, considerate 'state membre cu derogare' îndeplinesc criteriile de convergență și, prin urmare, sunt pregătite să introducă moneda euro. Fiecare dintre acestea emite un raport de convergență care prezintă constatările lor. Rapoartele sunt transmise Consiliului UE în vederea analizării și a fundamentării eventualelor decizii ulterioare.

Consiliul adoptă o astfel de decizie după ce: a primit o propunere din partea Comisiei; a primit o recomandare din partea statelor membre ale zonei euro; a consultat Parlamentul European; în cadrul Consiliului European a avut loc o dezbatere. Decizia finală este luată de toate statele membre ale UE. În legislația UE, acest lucru este menționat drept 'abrogarea derogării'.

Alături de alte cinci țări (Bulgaria, Cehia, Polonia, Suedia, Ungaria), România se înscrie în rândul statelor membre ale UE care au obligația adoptării monedei Euro, ceea ce înseamnă practic participarea cu drepturi depline la Uniunea Economică și Monetară, odată cu îndeplinirea tuturor condițiilor necesare.

Bulgaria va fi următoarea țară din UE care va adera la zona euro, începând cu 1 ianuarie 2026. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Cerasela Bădiță, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: Lecția de istorie/facebook