Ludwig van Beethoven este recunoscut în întreaga lume drept unul dintre cei mai mari compozitori din istorie. Originalitatea, rafinamentul tehnicilor sale de compoziție, varietatea și profunzimea emoțiilor sale formează o combinație de neegalat, notează https://www.chambermusicsociety.org/.

Născut în epoca clasică, Ludwig van Beethoven și-a petrecut cea mai mare parte a vieții profesionale la Viena, bazându-se în principal pe modelele stabilite de Mozart și Haydn și ducând moștenirea lor la noi niveluri. Aproape de unul singur, a înnobilat întregul concept de muzică instrumentală, demonstrând că o lucrare instrumentală majoră putea fi considerată o artă înaltă, la egalitate cu marile picturi sau poezia epică, destinată posterității. De asemenea, a excelat în compoziția vocală, chiar combinând vocile cu un gen instrumental în Simfonia a IX-a. A considerat 'Missa solemnis' drept cea mai bună lucrare a sa. A fost un om de înaltă moralitate și integritate, uneori admirat pentru umanitatea sa la fel de mult ca și pentru compozițiile sale, evidențiază autorul biografiei citate.

Ludwig van Beethoven s-a născut la Bonn pe 16 (posibil 17) decembrie 1770. Bunicii săi paterni erau de origine flamandă, dar familia mamei sale era germană. Mai mulți dintre frații săi au murit în copilărie, dar doi frați mai mici au supraviețuit până la vârsta adultă.

Încă de la vârsta de patru ani, Beethoven a demonstrat un talent muzical special. Inițial instruit de tatăl său, un cântăreț profesionist, s-a dezvoltat rapid ca pianist și a susținut prima sa reprezentație publică la vârsta de șapte ani. Curând a început să compună, iar prima sa lucrare publicată, un set de variațiuni, a apărut în 1782, urmată de trei sonate substanțiale pentru claviatură, în anul următor.

În 1787 a vizitat Viena pentru a studia cu Mozart, iar în 1792 a revenit la Viena, de data aceasta pentru a studia cu Haydn. Nu s-a mai întors niciodată la Bonn. După ce și-a încheiat studiile, Beethoven s-a remarcat ca interpret și compozitor în 1795, cu primele sale două concerte pentru pian și cele trei trio pentru pian.

Susținut de diverși aristocrați, a fost curând însărcinat să scrie numeroase lucrări, inclusiv primul set de cvartete de coarde.

Prima sa Simfonie a apărut în 1800, dar la acea vreme, Beethoven era deja afectat de instalarea surdității, care a început în jurul anului 1797 și pe care a ascuns-o timp de câțiva ani.

În cele din urmă, în octombrie 1802, într-o depresie profundă, a scris un document emoționant cunoscut sub numele de Testamentul de la Heiligenstadt, descriind suferințele sale și cum arta l-a salvat de la sinucidere.

La scurt timp după această scrisoare, Beethoven a început două lucrări importante: oratoriul 'Christus am Oelberge' (1803-1804), care descrie suferința lui Hristos pe Muntele Măslinilor, folosind uneori un limbaj care amintește de cel din Testamentul de la Heiligenstadt; și Simfonia nr. 3 'Eroica' (1803-1804), care a depășit cu mult toate simfoniile anterioare ca lungime și complexitate.

Libertatea a fost un concept drag inimii lui Beethoven și reprezintă o temă centrală în singura sa operă completă, 'Fidelio', pe care a compus-o în 1804-1805 și a revizuit-o de două ori, în 1806 și 1814.

A compus numeroase alte lucrări în perioada de mijloc a carierei sale, inclusiv simfonii, concerte, sonate și cântece. Trei aristocrați au fost atât de inspirați de muzica sa încât, în 1809, s-au unit pentru a-i oferi o rentă viageră.

În 1813-1814, Beethoven s-a bucurat de un succes enorm cu lucrarea sa 'Wellingtons Sieg' (Victoria lui Wellington).

În 1815, fratele său, Caspar Carl, a murit, lăsând în urmă un fiu de nouă ani, Karl. O lungă bătălie juridică privind tutelă a urmat între Beethoven și mama băiatului, care nu a fost soluționată până în 1820. Beethoven a contribuit cu sume mari pentru educația lui Karl.

Afectat de surditate, procesul de schițare pentru lucrările sale a devenit mult mai complex, iar partiturile sale finale erau frecvent modificate, în ciuda întregii munci preliminare. Compozițiile sale au devenit mai puține, dar mai complexe, cu o utilizare sporită a contrapunctului. De asemenea, a extins din nou lungimea lor.

De la mijlocul lunii decembrie 1826, Beethoven s-a ridicat rareori din pat, suferind de o boală hepatică. Nepotul său, Karl, a plecat să se înroleze în armată în ianuarie 1827 și, în ciuda eforturilor medicilor și a multor susținători, Beethoven a murit pe 26 martie, în timpul unei furtuni. Ultimul său gest a fost să ridice brațul ca răspuns la un tunet puternic, demonstrând că nu a surzit niciodată complet, amintește sursa citată.

Muzica lui Beethoven a avut o influență enormă asupra succesorilor săi, precum Robert Schumann și Johannes Brahms. Lucrările care fuseseră populare au rămas în mare parte la fel de apreciate, în timp ce unele care păruseră bizare contemporanilor săi au fost treptat recunoscute drept capodopere și s-au răspândit în întreaga lume. Chiar și în zilele noastre, specialiștii încă găsesc lucruri noi de spus despre ele. Niciodată un singur compozitor nu a dominat o perioadă la fel de mult ca Beethoven, subliniază https://www.chambermusicsociety.org/. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: rbo.org.uk