''Amândoi părinții mei aveau o memorie admirabilă și erau niște povestitori neîntrecuți. În lungile seri de iarnă ne țineau pe noi, copiii, pe profesori, pe guvernante și pe musafirii zilei ceasuri întregi sub farmecul povestirilor lor, făcând să treacă pe dinaintea ochilor noștri icoanele unui trecut la care luase parte sau auzise amănunte din gura bătrânilor lor. Tata povestea corect, dicțiunea lui era mai înflorită, modul de povestire al mamei era mai artistic, apoi, înzestrată cu un rar dar de imitație, ea, de cele mai adese ori, mima întâmplarea ce o povestea. Ce pacat că, mai pe urmă, când îmi dam sama de prețul acelor povestiri și îmi aduceam încă bine aminte de ele, nu le-am notat lăsând să se piardă o mulțime de amărunte neprețuite pentru istoria noastră politică, socială și chiar economică în veacul trecut!'' - Radu Rosetti (''Amintiri. Ce am auzit de la alții. Din copilărie. Din prima tinerețe', editura Humanitas, 2017, ediție digitală)