La 14 decembrie 1950 a început să funcționeze Înaltul Comisariat pentru Refugiați al Organizației Națiunilor Unite (UNHCR).

Agenția este organism specializat al ONU și a luat ființă, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru a sprijini milioanele de oameni nevoiți să își părăsească locuințele și comunitățile pe fondul ororilor conflictului.

UNHCR este agenție mandatată să conducă și să coordoneze operațiuni naționale, regionale sau internaționale pentru protecția refugiaților. Scopul său principal este acela de a apăra drepturile și bunăstarea persoanelor refugiate.

Primul oficial internațional care a îndeplinit o funcție de responsabil pentru gestionarea situației refugiaților, în acest caz fiind denumit la acel moment Înalt Comisar pentru Refugiați, a fost omul de știință și exploratorul norvegian dr. Fridtjof Nansen (1920-1930). Numirea sa, în cadrul Ligii Națiunilor, sistemul premergător al Națiunilor Unite, a reprezentat startul sistemului modern internațional de protecție a refugiaților, conform https://unrefugees.ch. La decesul său, în 1930, agenția a instituit un premiu care-i poartă numele, Nansen Refugee Award, pentru recompensarea celor care au depus eforturi pentru ajutorarea cauzei persoanelor refugiate.

La 28 iulie 1951, a fost semnată, la Geneva, Convenția pentru Refugiați, document fundamental în ce privește dreptul de azil la nivel internațional astăzi, care a fost amendată ulterior prin Protocolul din 1967, potrivit https://unrefugees.ch.
Prima situație de criză pe care UNHCR a trebuit să o gestioneze a avut loc în 1956, pe fondul invadării Ungariei de către forțele militare ale unor state din Pactul de la Varșovia, existând la acel moment un flux de refugiați, de circa 200.000 de persoane.

Deplasarea forțată a persoanelor a constituit un fenomen care a determinat necesitatea instituirii organismului care să gestioneze permanent această problematică.

În anii 1960, în cadrul problemei care a vizat decolonizarea Africii, a fost nevoie de intervenția UNHCR pentru gestionarea fenomenului generat.

În Africa și America Latină mandatul legal de funcționare al UNHCR, din 1951, a fost întărit de acorduri asupra unor instrumente regionale de protecție juridică.

Agenția s-a implicat în gestionarea unor situații de criză, în anii 1970 și 1980, în Asia și America Latină.

Crizele majore din Republica Democrată Congo și Somalia, dar și din Asia, cu predilecție Afganistan, au impus implicarea UNHCR.

Războiul din Afganistan (1978-1988) a determinat implicarea acestui organism specializat al ONU, dar și după 11 septembrie 2001, urmare a intervenției coaliției internaționale de state pentru contracararea terorismului.

UNHCR s-a implicat, deopotrivă, în sprijinirea persoanelor fără cetățenie, apatrizi, în obținerea documentelor necesare reglementării legale a situației lor.

În 1954, UNHCR a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile inovatoare depuse în folosul refugiaților din Europa, distincție acordată din nou, în 1981.

Potrivit datelor UNHCR, la sfârșitul lunii iunie 2025, la nivel internațional, erau circa 117,3 milioane de persoane strămutate, după ce au fost obligate să își părăsească locuințele, potrivit https://www.unhcr.org.

În prezent, Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați are 20.305 angajați în 136 de state de pe glob unde își desfășoară activitatea.

De la 1 ianuarie 2016, diplomatul de carieră Filippo Grandi (Italia) ocupă funcția de Înalt Comisar al ONU pentru Refugiați. El a fost ales de Adunarea Generală a ONU, pentru un mandat de cinci ani, fiind apoi reales pentru încă un mandat, care se va încheia la 31 decembrie 2025, potrivit https://www.unhcr.org. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: unhcr.org