Rainer Maria Rilke, pe numele său real, Rene Karl Wilhelm Johann Maria Rilke, unul dintre cele mai importante nume ale liricii universale și o personalitate marcantă a poeziei de limbă germană și franceză, s-a născut la 4 decembrie 1875, la Praga, conform https://humanitas.ro/.

La presiunea părinților, Rilke a trebuit să urmeze din 1885 o școală militară, cu profil real, (școala de cadeți din Sankt Polten). Din motive de sănătate, în 1891, Rilke a întrerupt pregătirea militară, scrie https://www.ideeaeuropeana.ro/.

A studiat literatura, istoria artei și filozofia la Praga și la Munchen (1895-1896).

După ce a plecat din Praga, în 1896, Rilke și-a schimbat prenumele Rene în Rainer, la sugestia viitoarei sale prietene, Lou Andreas-Salome, care a considerat că acesta este un nume mai potrivit de scriitor.

În 1897, la Munchen, unde urma filozofia, dar audia și cursul de istoria artei al lui Richard Muther, o întâlnește pe fosta prietenă a lui Nietzsche și viitoarea discipolă a lui Freud, Lou Andreas Salome, cu care va avea o relație până în 1900. Un an mai târziu s-a căsătorit cu Clara Westhoff, cu care a avut o fiică.

Între 1905-1906, Rilke a fost angajat ca secretar personal al lui Auguste Rodin, la Paris. Din perioada în care a stat la Paris, datează volumele de poezii 'Poezii noi' (1907), 'Cealaltă parte a poeziilor noi' (1908), 'Requiem' (1909), precum și romanul 'Însemnările lui Malte Laurids Brigge' (1910), scrie site-ul https://www.poetryfoundation.org/.

În 1912 a apărut o nouă ediție a povestirii sale lirice 'Cântul de iubire și moarte al stegarului Christoph Rilke', care a cunoscut o mare popularitate în cadrul seriei noi scoase de editura Insel.

La începutul anului 1916, Rilke a fost mobilizat în armată și a trebuit să urmeze la Viena un ciclu de instrucție de bază.

Au urmat volumele de poezii 'Elegiile duineze' (1922) și 'Sonete către Orfeu' (1923), care sunt considerate cele mai reușite volume ale lui Rilke.

Între 1923-1926, în ciuda stării de sănătate precare, a mai scris unele poezii precum 'Gong și Mausoleum', precum și o mare parte a operei sale în limba franceză.

Poetul a încetat din viață la 29 decembrie 1926, în sanatoriul Valmont sur Territet, de lângă Montreux, iar pe 2 ianuarie 1927 a fost înmormântat în cimitirul din Raron în Cantonul Wallis.

A fost contemporan și s-a întâlnit, de-a lungul vieții sale, cu Tolstoi, în 1900, cu Rodin (căruia îi devine secretar în 1905-1906), cu Clara Westhoff (eleva lui Rodin) - care i-a devenit soție în 1901-, cu Prințesa von Thurn und Taxis - prietenă până la moarte-, cu Paul Valery în 1924 și, în ultimii ani ai vieții, cu Andre Gide, Jules Supervielle, Jean Cassou, Charles Du Bos și Maurice Betz, primul său traducător în franceză. A corespondat, printre alții, cu Ion Pillat (https://humanitas.ro).

Alte scrieri ale sale în limba germană: 'Larenopfer' ('Ofranda larilor', 1896), 'Traumgekront' ('Încoronat de vis', 1897), 'Advent' (1898), 'Mir zum Feier' ('Mie întru sărbătoare', 1900), 'Das tagliche Leben' ('Viața cotidiană', 1902), 'Das Buch der Bilder' ('Cartea imaginilor', 1902), 'Das Stundenbuch' ('Ceaslov', 1905), 'Weise von Liebe und Tod des Cornets Christoph Rilke' ('Cântul de iubire și moarte al stegarului Christoph Rilke', 1906), 'Neue Gedichte' ('Poezii noi', 1907), 'Der neuen Gedichte anderer Teil' ('Cealaltă parte a poeziilor noi', 1908), 'Das Marienleben' ('Viața Mariei', 19013), 'Duisener Elegien' ('Elegiile duineze', 1923), 'Sonette an Orpheus' ('Sonete către Orfeu', 1923), 'Spate Gedichte' ('Poezii târzii', 1927), conform https://www.ideeaeuropeana.ro/ și https://humanitas.ro/.

Dintre scrierile în limba franceză, amintim: 'Vergers, suivi des Quatrains Valaisans' ('Viile', 1926), 'Les Roses' (1927), 'Les Fenetres' (1927). Aceste trei cicluri au fost reunite în volumul 'Poemes francais', publicat postum.

În introducerea la volumul lui Rilke, 'Das Stundenbuch' ('Ceaslov', 1905), Eudo C. Mason vorbește despre temele volumului, constând în 'viața interioară' a poetului, luptele sale pentru înțelegere și 'mai presus de toate... pericolele sale ca poet'. Un alt concept ilustrat în acest volum este apoteoza artei la Rilke, opera poetului fiind adesea preocupată de rolul artistului în societate și de îndoielile sale interioare cu privire la credința în superioritatea poeziei, conform https://www.poetryfoundation.org/.

În 'Neue Gedichte' ('Poezii noi', 1907), se va vedea la Rilke asocierea cu celebrul sculptor francez Auguste Rodin, versurile sale evoluând de la o viziune impresionistă, personală, la reprezentarea acestei viziuni cu un simbolism impersonal.

'Caietele lui Malte Laurids Brigge' (1910) este un roman vag autobiografic despre un student, ultimul descendent al unei familii nobile daneze, urmărind viața acestuia de la naștere până la vârsta studenției sale sărăcăcioase la Paris. Imaginile morții și ale decăderii (în special în scenele pariziene) și frica de moarte a lui Malte sunt o prezență continuă de-a lungul narațiunii. Deoarece Rilke nu a terminat niciodată 'Caietele lui Malte Laurids Brigge' (într-una dintre scrisorile sale, autorul i-a spus unui prieten că a încheiat cartea), soarta finală a lui Malte este lăsată ambiguă. Într-una dintre scrisorile lui Rilke tradusă în 'Scrisorile lui Rainer Maria Rilke: 1910-1926', autorul a remarcat că întrebarea semnificativă din 'Caietele lui Malte Laurids Brigge' este: ' (cum ) este posibil să trăim când, până la urmă, toate elementele acestei vieți ne sunt complet de neînțeles?'

În cartea 'Rainer Maria Rilke', E. M. Butler a afirmat despre 'Caietele lui Malte Laurids Brigge' (1910) că marchează o criză în atitudinea lui Rilke față de Dumnezeu. În acest sens, Butler a spus că Rilke 'a înfruntat ceea ce fiecare artist trebuie să înfrunte mai devreme sau mai târziu, și anume realizarea că viața este mult mai creativă decât arta. Așa că visul său mitologic, apoteoza artei, părea a fi fondat pe iluzie. Fie arta nu era atât de creativă pe cât crezuse, fie nu era un artist atât de mare. (...)', mai scrie sursa citată.

Nu în ultimul rând, cu privire la 'Elegiile duineze' (1922), Conrad Aiken a considerat, în lucrarea sa 'Critică completă', că niciun poet înaintea lui Rilke 'nu a fost suficient de curajos să accepte întreaga latură întunecată a lumii, ca și cum ar fi fost incontestabil validă și potențial universală'. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: fondationrilke.ch