Ortodoxe
Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica și Căldărușani; Sf. Proroc Sofonie

Greco-catolice
Sf. pf. Sofonie; Sf. Francisc Xaveriu

Romano-catolice
Ss. Francisc Xaveriu, pr.; Sofonia, profet


Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 3 decembrie.

Sfântul Gheorghe de la Cernica s-a născut în anul 1730, într-o familie de creștini din Săliștea Sibiului. În jurul anului 1750, dorind să-și închine viața lui Dumnezeu, a venit în Țara Românească, unde voia să intre în una din marile mănăstiri din apropierea Bucureștiului.

De la București, tânărul Gheorghe a plecat, împreună cu un arhiereu grec, la Muntele Athos, unde mai întâi s-a stabilit la Mănăstirea Vatoped. Aici a deprins regulile vieții monahale. După moartea părintelui său duhovnicesc, a intrat în obștea Schitului Sfântului Proroc Ilie, aflat sub povățuirea starețului Paisie - Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi.

Sfântul Paisie l-a călugărit și l-a recomandat pentru hirotonirea ca ieromonah. În anul 1763, viitorul stareț de la Cernica, l-a însoțit pe marele stareț Paisie Velicicovschi în Moldova, la Mănăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 s-a mutat împreună cu părintele său duhovnicesc și cu alți monahi la Mănăstirea Secu.

După un timp, ieromonahul Gheorghe a trecut în Țara Românească, cu gândul de a se întoarce la Athos. Aici a fost convins de mitropolitul Țării Românești, Grigorie al II-lea, să primească a reorganiza viața călugărească în Schitul Cernica, aflat în totală părăsire, astfel că organizează aici o mănăstire cu viață de obște după tipicul Muntelui Athos și al obștilor paisiene din Moldova. A refăcut vatra monahală în doar cinci ani, adunând în jurul lui mulți ucenici.

Rezultatele pe care le-a avut la Cernica au făcut ca, în 1793, mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în seamă și Mănăstirea Căldărușani. Cuviosul Gheorghe le-a condus pe amândouă din aprilie 1794 și până la moartea sa, în decembrie 1806.

În ambele mănăstiri a rânduit viața monahală după tradiția athonito-paisiană. A trecut la cele veșnice la 3 decembrie 1806 și a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Starețul Gheorghe a lăsat un testament scris în 1785, care pe lângă cuvintele de învățătură din Sfânta Scriptură, din Sfinții Părinți și din cărțile de slujbă, cuprindea și o dispoziție ca Mănăstirea Cernica să nu fie niciodată închinată unei mănăstiri din afara hotarelor țării.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 20-21 octombrie 2005, a aprobat propunerile Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei privind canonizarea Cuviosului Stareț Gheorghe, Arhimandritul de la Cernica și Căldărușani.


* Sfântul proroc Sofonie era din seminția lui Simeon.

'El a fost, după numele lui, văzător și cunoscător al tainelor lui Dumnezeu (precum numele lui se tâlcuiește)'. (Viețile Sfinților)

Având mintea sa totdeauna curată și îndeletnicindu-se cu gândire către Dumnezeu, s-a învrednicit dumnezeieștilor descoperiri, cunoscând multe taine ale lui Dumnezeu, care aveau să fie arătate în zilele cele mai de pe urmă.

'El a prorocit despre dărâmarea și pustiirea Ierusalimului, despre împrăștierea iudeilor și despre venirea lui Hristos, iar după aceea, despre întoarcerea neamurilor către Hristos; apoi a murit și a fost îngropat în casa sa, așteptând învierea cea de obște a tuturor'.

Avea chipul asemenea cu al Sfântului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, având barbă mică și era rotund la față. (surse: 'Monahismul ortodox românesc', vol. II, 2016; vol. 'Viețile Sfinților') AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Irina Andreea Cristea)