Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, Ocrotitorul României, este sărbătorit de Biserică în ziua de 30 noiembrie.

Datori suntem noi creștinii a aduce slavă, cinste și închinăciune către toți sfinții, 'dar mai ales Sfinților Apostoli, toată omenirea cea de sub soare le este datoare, în toată vremea și în toate zilele, ca și în tot ceasul, a le mulțumi, a-i slăvi, a-i lăuda și a săvârși pomenirea lor cu bucurie, cu osârdie și cu evlavie; iar zilele lor de pomenire se cuvine a le prăznui cu tot poporul, cu psalmi, cu cântări de laude și de mulțumire și a le cinsti duhovnicește'. (Viețile Sfinților)

Unul dintre aceștia, și decât toți mai întâi chemat, este Sfântul, slăvitul și prealăudatul Apostol Andrei.

Sfântul Apostol Andrei s-a născut în cetatea Betsaida, care este lângă Marea Galileii, în hotarul Zabulonului, din care seminție i se trăgea și neamul.

Cetatea mică și neînsemnată mai înainte, Betsaida a fost patria Sfinților Apostoli Petru, Andrei și Filip.

Sfinții Apostoli Petru și Andrei, având un tată sărac, anume Iona, au învățat de la acesta meșteșugul său.

'Căci Iona era pescar și prindea pești în Marea Galileii și prin alte iezere ce se aflau prin Galileea. Apoi Apostolul Petru și-a luat de femeie pe fiica lui Aristobul, fratele Apostolului Varnava. Iar dumnezeiescul Andrei, lepădând toată tulburarea lumească, și-a ales să petreacă întru feciorie, nevoind să se însoare'. (Viețile Sfinților)

Auzind că Sfântul Proroc Ioan, Înaintemergătorul Domnului, umblă prin locurile de pe lângă Iordan și propovăduiește credința și pocăința, Andrei s-a dus la dânsul și i s-a făcut ucenic, că dorea a se sui cu mintea sa la înțelegeri mai înalte.

Când Sfântul Ioan Botezătorul L-a arătat pe Iisus, zicând: 'Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii' (Ioan, 1, 29), Sfântul Andrei, împreună cu un alt ucenic, despre care se spune că era Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, s-a dus după Hristos.

'Iar Iisus, întorcându-Se și văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutați? Iar ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuiește: Învățătorule), unde locuiești? El le-a zis: Veniți și veți vedea. Au mers deci și au văzut unde locuia; și au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan și veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru'. (Ioan 1; 38-40)

După aceasta Andrei l-a aflat pe fratele său Petru, care se numea atunci Simon, și a zis către dânsul: 'Am aflat pe Mesia, Care se tălmăcește Hristos'. (Viețile Sfinților)

În Ierusalim, Sfântul Apostolul Andrei a fost martor la patimile Mântuitorului Hristos, la răstignirea pe cruce și la Învierea Sa.

Misiunea de creștinare a neamurilor pe care a avut-o Sfântul Apostol a început după Înălțarea Domnului la cer și după Cincizecime, atunci Sfinții Apostoli au tras la sorți și au mers în toată lumea, pentru propovăduire.

Acestui întâi chemat, Sfântului Apostol Andrei i-a căzut sortul să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia și Macedonia, cu ținuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre și Sciția (Dobrogea) și până în Crimeea.

'Dar în cetățile acestea nu umbla Sfântul Apostol Andrei așa precum noi povestim pe scurt. Ci în fiecare cetate unde umbla, multe ispite și multe împotriviri avea, dar, cu ajutorul lui Hristos, pe toate le biruia, fiindcă Hristos era apărătorul lui și pe toate cele potrivnice le făcea lesnicioase. Căci și cu nebunia cea văzută a propovăduirii, biruia pe înțelepții elinilor'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Apostol Andrei a avut sfârșit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint.

Atunci când mulțimile voiau să îl scoată din mâinile asupritorului, Sfântul Apostol Andrei se împotrivea spunând: 'Și nu numai să nu faceți împiedicarea muceniciei mele, ci și voi singuri să vă gătiți ca niște buni nevoitori și ostași ai lui Hristos, a nu vă teme de îngrozirile tiranului, ci a purta cu răbdare pe trupurile voastre rănile ce vi se vor aduce asupra voastră de chinuitori. Că de este nevoie a se teme cineva de frică, apoi se cuvine a se teme de frica aceea care nu are sfârșit. Pentru că frica și îngrozirile de la oameni sunt asemenea fumului, că arătându-se îndată se sting. Și de dureri dacă voim a ne teme, apoi se cuvine a ne teme de acelea ce nu au sfârșit niciodată'. (Viețile Sfinților)

'Zicând el acestea, iată o lumină mare din cer l-a strălucit ca un fulger, pe care toți o vedeau și de jur împrejur l-a strălucit pe el, încât nu era cu putință ochiului omenesc, celui de tină, a privi spre dânsa. Și a petrecut acea lumină cerească strălucindu-l ca la o jumătate de ceas; și când lumina a dispărut, atunci și Sfântul Apostol și-a dat sufletul său cel sfânt și împreună cu dânsa s-a dus ca să stea înaintea Domnului'. (Viețile Sfinților)

Și așa s-a sfârșit Sfântul Apostol Andrei, fiind plin de zile, că a trăit ca la optzeci de ani.

Sfintele sale moaște au rămas în episcopia din Paleapatra mulți ani, făcând neîncetat minuni și tămăduind toată boala și toată neputința. Au fost mutate la Constantinopol de împăratul Constanțiu (337-361), fiul Sfântului Împărat Constantin cel Mare (306-337), iar când a fost prădat Constantinopolul, s-au împărțit sfintele moaște în mâinile binecredincioșilor creștini.

Întrucât acest Sfânt Apostol a adus la lumina cunoașterii lui Hristos pe aceia dintre strămoșii noștri care locuiau în Dobrogea, Biserica Ortodoxă Română îl cinstește în mod deosebit, ca întemeietor al ei. În anul 1995 Sfântul Sinod a hotărât înscrierea sărbătorii lui cu cruce roșie în calendar.

În februarie 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proclamat pe Sfântul Apostol Andrei ca Ocrotitor al României, iar în anul 2002 a hotărât ca sărbătoarea lui să devină Sărbătoare Națională Bisericească.

În 2012, Parlamentul României a declarat ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei, 30 noiembrie, ca sărbătoare legală. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; basilica.ro/) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

***Explicaţie foto din deschidere: Racla cu Cinstita Mână a Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, aşezat spre închinare credincioşilor în pridvorul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, Bucureşti, 24 noiembrie 2018.