Billy Idol (William Michael Albert Broad) s-a născut în Middlesex, Anglia, în 1955, primul copil al lui Bill și Joan Broad. Când avea 2 ani, tatăl său a mutat familia la Long Island, New York, în căutarea visului american. S-au întors 4 ani mai târziu (cu o soră mai mică, Jane) la Dorking. America a făcut o mare impresie asupra lui Billy; acesta iubea mașinile mari și muzica rock. Familia s-a mutat lângă Running Horses Public House din Mickleham, până în 1963, în timp ce se construia casa lor din Goring, Sussex.

Perioada petrecută în Goring avea să fie una fericită pentru familia Broad. Billy s-a bucurat de o copilărie normală, petrecându-și timpul cu prietenii săi și făcând năzbâtiile obișnuite pe care le fac băieții. Familia Broad era o familie religioasă care mergea regulat la biserică. Billy s-a alăturat cercetașilor din Goring, deși se spune că a fost rugat să plece după ce a fost prins sărutând o fată. Idol a fost un elev inteligent și a trecut de clasa a 11-a, dar se plictisea la școală. Când un profesor a scris 'Billy este leneș' pe marginea uneia dintre lucrările sale, acest lucru i-a rămas în minte și mai târziu i-a inspirat numele de scenă. Cu toate acestea, Billy a progresat și, când familia s-a mutat la Bromley în Kent, în 1971, s-a transferat la Școala de Grammar Ravensbourne, arată imdb.com.

Billy Idol, Fred Armisen şi Shepard Fairey

Distracțiile Londrei, însă, nu i-au fost propice studiului și nu a reușit să îndeplinească cerințele pentru admiterea la universitate. Părinții săi, dezamăgiți, au aranjat ca el să-și reia examenele la Orpington College of Further Education. Idol s-a bucurat de mediul mai relaxat de aici și, un an mai târziu, și-a asigurat un loc la Universitatea Sussex. A început cursurile de engleză și filosofie în septembrie 1975. Aceasta a coincis cu explozia punk rock-ului, care a captivat imaginația lui Idol mult mai mult decât studiile sale. A început să se întâlnească cu un grup de prieteni cu aceleași idei în sălile de concerte din Londra, recunoscuți instantaneu după hainele lor de sex shop Malcolm Mclaren și pantalonii cu peigne. Au devenit cunoscuți sub numele de Bromley Contingent (contingentul a inclus-o pe Susan Dallion (Siouxsie Sioux), mai târziu membră a Siouxsie and the Banshees, și au început să-i urmeze pe anarhicii Sex Pistols la fiecare concert.

În acel moment, Bill Broad și-a schimbat numele în Billy Idol și a decis că vrea să facă parte cu adevărat din revoluția muzicală. Asta a însemnat să abandoneze facultatea și să-și formeze prima trupă, The Rockettes, împreună cu colegul său de clasă, Steve Upstone. Au cântat cover-uri ale diferitelor trupe, The Animals, The Beatles și The Doors. Au susținut concerte în cantina campusului și au dat un concert în fața universității, la căminul local de tineret, deși nu au înregistrat niciodată. De asemenea, au dat o audiție pentru celebrii manageri muzicali Malcolm McLaren și Bernie Rhodes, care i-au spus lui Steve că el era adevărata vedetă. Acest lucru, împreună cu îndoielile și dezaprobarea tatălui său, nu au făcut decât să-l facă pe Billy mai hotărât.

Când Billy l-a întâlnit pe Tony James, un coleg de clasă, și au devenit Chelsea, pe atunci Generația X, au început să fie remarcați. Echipa finală a Generației X - Tony James la bas, John Towe la tobe, Bob Andrews la chitară și Idol ca voce principală - a susținut primul lor concert live în noiembrie 1976 și a început să scrie și să înregistreze material original. În 1977, Chrysalis Records le-a oferit un contract. După 3 albume și cu probleme de management, discordie între trupe și declinul mișcării punk, Billy a decis că era timpul să se lanseze solo. S-a mutat la New York și s-a întâlnit cu managerul Kiss, Bill Aucoin. În 1981, EP-ul 'Don't Stop' (care cuprindea un cover al hitului lui Tommy James din anii 1960, 'Mony Mony', și o pereche de piese remixate ale Generației X, inclusiv 'Dancing With Myself') i-a adus un contract solo cu Chrysalis. A găsit colaboratorul și partenerul perfect în chitaristul Steve Stevens și a lansat albumul omonim 'Billy Idol' în 1982.

Idol a profitat din plin de explozia MTV - videoclipurile de mare succes pentru 'White Wedding' și 'Dancing With Myself' i-au scos în evidență părul țepos ca apa oxigenată, rânjetul disprețuitor și costumele de piele cu mare efect. Scena era pregătită pentru albumul de mare succes 'Rebel Yell' din 1984. Un best-of cu opt piese, 'Vital Idol', a fost lansat în 1985, iar popularitatea videoclipului live al piesei 'Mony Mony' de pe MTV l-a menținut în centrul atenției. În 1986 a apărut o nouă lansare, 'Whiplash Smile' - s-a vândut bine și a fost nominalizat la al doilea premiu Grammy pentru cea mai bună interpretare vocală rock masculină (primul a fost pentru 'Rebel Yell'), dar unii au considerat că nu a reușit să se ridice la înălțimea așteptărilor. Stevens a plecat pentru a-și forma propria trupă la scurt timp după aceea, mai arată imdb.com.

Idol era gata să încerce lucruri noi, mutându-se la Los Angeles, colaborând cu o trupă nouă și apărând într-o versiune scenică cu vedete a piesei 'Tommy' de la The Who. În 1990, însă, cam în perioada lansării noului său album, 'Charmed Life', Idol a fost implicat într-un grav accident de motocicletă când a trecut peste semnul de stop cu Harley-ul său. Aproape că și-a pierdut un picior și a fost țintuit la pat timp de 6 luni. Albumul a fost un succes.

Idol a decis apoi să ia o pauză și să își încerce norocul în actorie, debutând pe ecran în filmul lui Oliver Stone, 'The Doors' (1991). Următoarele sale apariții în fața camerei au fost mai puțin promițătoare, după ce a pledat vinovat pentru că a lovit-o cu pumnul pe tovarășa ei, Amber Nevel, în fața unui restaurant din West Hollywood, în 1992. A plătit amenzi de 2700 de dolari și a fost obligat să apară într-o serie de reclame antidrog.

Albumul 'Cyberpunk' din 1993 a adus un nou look pentru Idol, care își schimbase faimoasele crețuri cu peroxid în dreaduri, iar sunetul său în ritmuri techo sintetizate. Albumul a fost un eșec, iar Idol a căzut în dependență de droguri. A avut din nou de suferit în 1994, când a făcut o supradoză și a trebuit să fie tratat într-un spital din Los Angeles. După externare, s-a calmat și a început să se concentreze mai mult pe paternitate. Deși nu s-a căsătorit niciodată, Idol are doi copii - un fiu din relația sa de lungă durată cu fosta dansatoare de Gossip Perri Lister, William Broad, născut în iunie 1988, și o fiică, Bonnie Blue, dintr-o altă relație, născută în 1989. Următorii câțiva ani au fost liniștiți până în 1998, când o apariție cameo în filmul de succes 'The Wedding Singer' (1998), a început o renaștere a Idol.

În 1999, recunoașterea sa a fost confirmată odată cu lansarea celui de-al doilea model de ceară la Las Vegas. A făcut din nou echipă cu Stevens și a descoperit că vechea magie era încă prezentă. Un album mai amplu, 'Greatest Hits', a fost lansat în 2001 și s-a vândut în peste o jumătate de milion de exemplare numai în SUA. În 2002, au apărut două emisiuni speciale pe VH1 - Behind the Music și Storytellers, potrivit imdb.com.

În ciuda imaginii sale de băiat rău, se spune că Idol cel de pe scenă este destul de blând și sensibil, informat, cu un bun simț al umorului și vegetarian, mai scrie sursa citată. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com