Elsa Morante, o 'povestitoare înnăscută', și-a dedicat cu pasiune întreaga viață literaturii. Romancieră, poetă și traducătoare, Elsa Morante s-a născut pe 18 august 1912, la Roma, potrivit www.penguin.co.uk.

După terminarea liceului, și-a părăsit familia și s-a descurcat pe cont propriu. Lipsa resurselor financiare a obligat-o, însă, să abandoneze studiile literare. În anii 1930, s-a întreținut scriind teze, dând lecții particulare de italiană și latină și, mai târziu, contribuind cu articole la reviste și ziare, inclusiv la 'Corriere dei Piccoli'. Între 1939 și 1941, a lucrat și pentru săptămânalul 'Oggi', se arată pe https://italialibri.net/.

În 1936, prin intermediul pictorului Capogrossi, l-a cunoscut pe scriitorul Alberto Moravia, cu care s-a căsătorit în 1941. Au divorțat în 1963.

Prima sa carte, 'Il gioco segreto' ('The Secret Game'), a fost publicată în 1941, care a adunat o mică parte din vasta sa producție narativă destinată ziarelor. În anul următor a apărut cartea pentru copii 'La Bellissime avventure di Cateri dalla Trecciolina' (rescrisă în 1959, sub titlul 'Le straordinarie avventure di Caterina'), ilustrată chiar de Morante.

A scris un jurnal între 19 ianuarie și 30 iulie 1938, pe care l-a publicat la 1 ianaurie 1989, sub titlul 'Diario 1938', potrivit www.goodreads.com.

În 1943, a început să scrie primul ei roman, 'Menzogna e sortilegio' ('Lies and Sorcery'), pe care l-a întrerupt, în contextul în care soțul său, spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost acuzat de activitate antifascistă. Au fost obligați astfel să părăsească Roma și să se refugieze în regiunea Cassino, din sudul Italiei. Această regiune a apărut de multe ori în scrierile autoarei.

A început să traducă din lucrările scriitoarei Katherine Mansfield, a cărei influență este evidentă în ultimele scrieri ale lui Morante.

În 1947, beneficiind de asistența scriitoarei italiene Natalia Ginzburg (1916-1991), a trimis unei edituri primul său roman 'Menzogna e sortilegio' ('Lies and Sorcery'). În 1948, romanul a fost publicat, aducându-i autoarei Premiul Viareggio, conform https://shortstoryproject.com/.

La începutul anilor 1950, Morante a ținut un nou jurnal, pe care l-a întrerupt curând. A colaborat cu Rai - radioteleviziunea italiană, a călătorit, a scris colecția de povești 'The Andalusian Scarf' și a lucrat la al doilea roman al său, 'Arturo's Island', care a fost publicat, cu aprecieri considerabile, în 1957, câștigând Premiul Strega.

Anii următori au fost foarte dramatici pentru Morante, care, în ciuda faptului că a continuat să călătorească în Andaluzia, în Mexic, în Țara Galilor, părea chinuită de amenințarea bătrâneții. Mai mult, în conferința de la Torino, din 1965, susținută de Elsa Morante, 'Pro e contro la bomba atomica' (publicată într-un volum de Editura Adelphi, în 1987) și în poezia 'Il mondo salvato dai ragazzini' (1968), dezvăluie o nouă și puternică anxietate cu privire la pericolele care amenințau umanitatea, împreună cu dorința de a interveni în acest sens, notează https://italialibri.net/.

În 1974, a fost publicat al treilea roman, 'La storia' ('History: A Novel'), cea mai ambițioasă și mai lungă operă a sa, care a necesitat șase ani de efort concentrat. A obținut un succes popular imens, dar a stârnit controverse și rezerve considerabile. Autoarea spune povestea unei învățătoare pe jumătate evreice, Ida, care este violată de un soldat nazist și, în 1941, neavând unde să se îndrepte, ajunge la Roma cu fiul ei mai mare, Nino, care este devotat fasciștilor, și cu copilul conceput în timpul violului, Useppe (prescurtare de la Giuseppe). Romanul cuprinde anii războiului - descriind raidurile aeriene, penuria de alimente, sărăcia, incertitudinea, deportările în lagărele de concentrare și decesele și disparițiile - precum și urmările războiului, conform www.ebsco.com.

A început să scrie ultimul său roman 'Aracoeli', în 1976, dar l-a finalizat și publicat abia în 1982. Romanul i-a adus Premiul 'Médicis Étranger'. Protagonista romanului, în vârstă de patruzeci și trei de ani, se luptă încă cu pierderea mamei sale, petrecută în urmă cu treizeci și șapte de ani. Poate într-o referire indirectă la propria experiență cu o boală cerebrală, care fusese cauza comportamentului ei neregulat, Morante face ca personajul să moară din cauza unei tumori cerebrale. Morante însăși a murit în urma unui atac de cord la 25 noiembrie 1985, la un an după publicarea traducerii în engleză a romanului 'Aracoeli'.

Atât 'Arturo's Island', cât și 'History: A Novel' stau la originea unor ecranizări, în 1962, în regia lui Damiano Damiani, respectiv în 1986, în regia lui Luigi Comencini, cu actrița Claudia Cardinale, și în 2024, sub forma unui serial, ce a avut premiera la televiziunea italiană, potrivit www.imdb.com.

În Italia, un premiu care îi poartă numele este decernat anual, celebrând excelența în literatură și artă, notează www.premioelsamorante.it. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Cerasela Bădiță, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: the-tls.com