Grigore Alexandrescu, poet și fabulist, reprezentant al romantismului românesc, s-a născut la Târgoviște, la 22 februarie 1814, într-o familie modestă. Tatăl său, Mihai Alexandrescu, era sameș și vistiernic, iar mama, Maria, provenea dintr-o familie de mici boieri, potrivit volumului ''Dicționarul Scriitorilor Români'' (Editura Fundației Culturale Române, 1995).

A urmat Colegiul ''Sfântul Sava'' din București, uimindu-și colegii prin cunoștințele în literaturile clasice (greacă și franceză). A fost găzduit, la București, între alții, de Tache Ghica (tatăl memorialistului Ion Ghica) și de Ion Heliade-Rădulescu, care-l ajută să debuteze ca scriitor, în 1832. Ion Heliade-Rădulescu îi va publica prima poezie, ''Miezul nopții'', în ''Curierul Românesc'', urmată de elegia ''Adio. La Târgoviște''.

În 1834, Grigore Alexandrescu a intrat în armată ca praporcic, pentru o scurtă perioadă, apoi a fost slujbaș la Secretariatul Statului.

A fost membru al Asociației literare a României (1846), redactor la ''Poporul Suveran'' în timpul Revoluției de la 1848, clucer (1853), director al Eforiei Spitalelor Civile (1854), director al Cultelor (1859) și membru al Comisiei Centrale de la Focșani (1860), menționează sursa citată. În 1860, se căsătorește cu Raluca Stamatin, dar după puțină vreme a fost lovit de o boală mintală neiertătoare, pricinuită, după unele versiuni, de o otrăvire. ''Obligat să se retragă din viața publică și să abandoneze activitatea literară, reluată intermitent și cu rezultate neconcludente in momentele de remisiune, Grigore Alexandrescu va supraviețui încă 25 de ani'' (''Dicționarul Scriitorilor Români'', Editura Fundației Culturale Române, 1995).

Fabula, elegia, epistola, satira și meditația au fost printre speciile literare cultivate cu predilecție de Grigore Alexandrescu. Dintre volumele sale publicate în timpul vieții amintim: ''Poezii'' (1832), ''Fabule'' (1832), ''Meditații'' (1835), ''Poezii'' (1838), ''Fabule'' (1838), ''Poezii'' (1839), ''Memorial'' (1842), ''Poezii'' (1842), ''Suvenire și impresii, epistole și fabule'' (1847), ''Meditații, elegii, epistole, satire și fabule'' (1863).

Amintim dintre poeziile și fabulele sale: ''Adio. La Târgoviște'', ''Anul 1840'', ''Așteptarea'', ''Umbra lui Mircea. La Cozia'', ''Boul și vițelul'', ''Bursucul și vulpea'', ''Câinele soldatului'', ''Câinele și cățelul'', ''Candela'', ''Cântece de peste Olt'', ''Catârul cu clopoței'', ''Cimitirul'', ''Corbii și barza'', ''Dreptatea leului'', ''Eliza'', ''Epistolă către Voltaire'', ''Lupul moralist'', ''Mormintele. La Drăgășani'', ''Șarlatanul și bolnavul'', ''Unirea Principatelor'', ''Vulpoiul predicător''.

Lucid, ironic, dispus să supună totul examenului critic, e deosebit de înzestrat pentru epistolă și fabulă, notează ''Dicționarul Scriitorilor Români''. ''Marele merit al lui Grigore Alexandrescu rezidă în intuirea unor raporturi sociale tipice, bazate de obicei pe opoziția între demagogul, filistinul, parvenitul, conducătorul abuziv, pe de o parte, și plebeul naiv, de bună credință, pe de alta; contrastul între retorica perfidă a unora și așteptarea candidă a altora permite efecte de un umor pe cât de exploziv socialmente, pe atât de irezistibil'' (''Dicționarul Scriitorilor Români'', Editura Fundației Culturale Române, 1995).

Grigore Alexandrescu a murit la 25 noiembrie 1885, la București. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Cerasela Bădiță, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: radio-arhive.ro