La 21 noiembrie 1990, a fost adoptată, în capitala Franței, Carta de la Paris pentru o nouă Europă, de reprezentanții celor 35 de state participante la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE).

Documentul adoptat este un reper deosebit de important pentru Europa în perioada de după încheierea războiului rece. Carta de la Paris a reprezentat actualizarea, pentru perioada post-război rece, a versiunii Actului Final de la Helsinki din 1975, potrivit https://osce-network.net.

Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) a fost formalizată la Helsinki (Finlanda), la 1 august 1975, când 35 de lideri din Europa și America de Nord au semnat Actul Final al Acordurilor de la Helsinki, potrivit https://2001-2009.state.gov/ și https://www.csce.gov/.

Prin semnarea Cartei de la Paris a fost instituționalizat procesul de la Helsinki și a fost confirmată voința statelor participante ale CSCE pentru continuarea dialogului în vederea detensionării relațiilor dintre fostele blocuri antagonice, după încheierea războiului rece.

Carta a oferit o perspectivă nouă, nedivizată, incluzivă a unei Europe bazate pe valori occidentale, pe democrație, pe stat de drept și pe respectarea drepturilor omului.

Documentul prevede că astfel Europa se desparte de moștenirile trecutului și anunță momentul de încheiere al confruntării și divizării continentului european.

Inițiativa organizării unei noi reuniuni, similare celei organizate la Helsinki în 1975, a aparținut liderului sovietic Mihail Gorbaciov, cu prilejul discursului său intitulat ''Casa Comună Europeană'', susținut la Strasbourg, la 6 iulie 1989.

După căderea zidului Berlinului, la 9 noiembrie 1989, Gorbaciov a reluat, la 30 noiembrie 1989, inițiativa de organizare a unui summit ''Helsinki II'', care să abordeze noua situație politică europeană apărută după revoluțiile din centrul și estul continentului european, precum și în acord cu noua configurație statală în Europa.

În discursul de la Strasbourg, Gorbaciov făcea apel la configurarea unui viitor pan-european, care să includă valori umane universale, securitate colectivă și integrare economică.

În discursul faimos dedicat reunificării Germaniei, susținut la 28 noiembrie 1989, Helmut Kohl a întărit faptul că CSCE trebuie să rămână în centrul arhitecturii paneuropene.

La rândul său, președintele francez Francois Mitterrand propunea configurarea unui nou sistem de securitate în Europa, depășind diferențele generate de războiul rece. La 31 decembrie 1989, președintele Franței cerea organizarea unei Confederații pentru Europa care să includă statele din centrul și estul Europei, potrivit https://osce-network.net.

La 9 februarie 1990, președintele american George Bush a confirmat, într-o scrisoare, cancelarului german Helmut Kohl, că Statele Unite ale Americii vor o Germanie unificată în interiorul NATO.

De asemenea, liderii statelor NATO au avansat, în iulie 1990, posibilitatea transformării alianței dintr-un pact militar într-o organizație politică, iar CSCE să devină un actor mai important în ce privește viitorul Europei.

Au existat o serie de schimburi și negocieri la nivel politic și diplomatic între capitalele din estul și vestul Europei și între statele membre NATO pentru coagularea arhitecturii europene post-război rece, fiind avansate diferite opțiuni, în special după unificarea Germaniei.

La conferința de la Paris din 19-21 noiembrie 1990, liderii celor 35 de state ale Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa au adus și elemente noi față de Acordul Unic European de la Helsinki din 1975 prin semnarea Cartei.

Sursa foto: osce.org 

În urma adoptării Cartei de la Paris pentru o nouă Europă, au apărut instituții care să ajute funcționarea organizației regionale pe continent: Biroul pentru alegeri libere, care, ulterior, a devenit Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului din Varșovia, Centrul de prevenție a conflictelor de la Viena și Secretariatul organizației de la Viena. În 1992, a fost instituită funcția de secretar general al organizației. S-a convenit, de asemenea, ca miniștrii de externe să se reunească, în format frecvent, pentru consultații politice.

Semnarea Cartei a reprezentat exprimarea, la nivel organizațional, a sfârșitului divizării Europei și a deschis o perioadă de colaborare spre pace și prosperitate. În preambulul documentului se specifică: ''Era confruntării și a divizării Europei s-a încheiat. Declarăm că relațiile noastre actuale vor fi fondate pe respect și cooperare'', conform https://www.osce.org.

Sursa foto: osce.org 

Carta a fost realizată pe principiile stipulate în Actul Final de la Helsinki, conform cărora fiecare stat membru își asumă: respectarea inviolabilității frontierelor, respectă neamestecul în chestiunile interne ale altor state și respectă drepturile omului - drepturile fundamentale, libertatea de mișcare a persoanelor, a bunurilor și a serviciilor, conform www.ambafrance.org.

Procesul a cunoscut o nouă etapă, prim amendarea în 1999, a Cartei pentru Securitate Europeană.

Participarea Statelor Unite ale Americii la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa a impulsionat găsirea soluțiilor pentru probleme politice și de securitate care vizau Europa după încheierea războiului rece. Astfel, în urma demersurilor depuse în diferite formate de negociere, la 19 noiembrie 1990, a fost semnat Tratatul privind Forțele Convenționale în Europa (CFE), potrivit www.armscontrol.org și https://www.osce.org/.

La 1 ianuarie 1995, Conferința de Securitate și Cooperare în Europa a devenit Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), ca urmare a deciziei adoptate la Summitul de la Budapesta din 5-6 decembrie 1994, potrivit https://www.osce.org/.

În prezent, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa reunește 57 de state membre din Europa, America de Nord și Asia Centrală, fiind cea mai mare organizație de securitate regională a planetei și un important cadru regional pentru promovarea democrației, respectării drepturilor omului și promovării securității la nivel internațional, conform https://www.osce.org/. Secretar general al OSCE este, din decembrie 2024, diplomatul de carieră Feridun H. Sinirlioglu (Turcia), potrivit https://www.osce.org/sg. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: cvce.eu