Ortodoxe
Înainte-prăznuirea Intrării în biserică a Maicii Domnului;
Sf. Cuv. Grigorie Decapolitul; Sf. Mc. Dasie; Sf. Ier. Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului

Greco-catolice
Sf. cuv. Grigore Decapolitul; Sf. aep. Proclu al Constantinopolului; Sf. m. Dasius din Durostorum

Romano-catolice
Ss. Grigore Decapolitul; Edmund, rege


Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul este sărbătorit de Biserică în ziua de 20 noiembrie.

Sfântul Grigorie Decapolitul s-a născut într-una dintre cetățile Decapolisului, Irinopolis, în Asia Mică. Tatăl lui se numea Serghie și era un om robit de patimi, 'încât pentru mântuirea lui nicidecum nu purta de grijă'. Mama sa, Maria, era însă 'binecredincioasă, iubitoare de Dumnezeu și de fii', care, fiind rădăcină bună, a odrăslit pe acest mare sfânt. (Viețile Sfinților)

Sfântul Grigorie a avut parte de o bună educație, dar alerga totdeauna la biserică cu multă evlavie și toate cuvintele folositoare și mântuitoare de suflet, câte le auzea, le împlinea și cu fapta, ca un cunoscător și înțelept. Apoi, înălțându-și mintea la cele cerești, a urât cu totul cele pământești, iar de trup nicio grijă nu purta.

Mergea la biserică adeseori și asculta cu multă luare aminte Psalmii, prin care sufletul său se aprindea de dor dumnezeiesc. De multe ori, depărtându-se în loc liniștit, se ruga lui Dumnezeu.

'Dragostea și milostivirea atât de mult le-a câștigat-o Cuviosul Grigorie, încât nu pomenea nicidecum răul cuiva și toate supărările ce-i veneau asupra, le răbda ca pe niște pricini de bucurie, păzind până la sfârșitul vieții sale această lăudată doime a faptelor bune, adică dragostea și milostivirea'. (Viețile Sfinților)

Ajungând într-o mănăstire al cărei egumen era o rudenie a sa, Simeon, arhimandrit peste mai multe mănăstiri, tânărul Grigorie 'primea învățăturile, sfaturile și îndemnurile către faptele bune, ale unchiului său, precum se așează pecetea pe ceara cea moale. Pentru aceea a sporit în scurtă vreme în faptele bune și în nevoințele monahicești. Adică în ascultare, în smerenie, în dreapta judecată, în cunoștință, în răbdare, în blândețe, în dragoste către Dumnezeu și către aproapele și, în toate faptele bune, încât s-a făcut iubit tuturor fraților mănăstirii, care ca pe un înger a lui Dumnezeu îl socoteau. Iar fericitul Grigorie, cu cât se vedea cinstit de către toți, cu atât mai mult se smerea, în toate urmând lui Dumnezeu, Celui ce S-a smerit pentru noi, și ne-a învățat, zicând: Luați asupra voastră jugul Meu, și vă învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima'. (Viețile Sfinților)

După un timp, Sfântul Grigorie a început a merge din loc în loc, venind în mijlocul credincioșilor și încurajându-i spre mărturisirea dreptei credințe în lupta pentru sfintele icoane. În această călătorie, în care s-a arătat și mare făcător de minuni, Sfântul Grigorie a trecut prin Efes, Enos, Hrisopole, Corint, ajungând până la Roma, unde a stat mai multă vreme.

În ultimii ani ai vieții, a rămas la o mănăstire aproape de Tesalonic. Se spune că sărăcia lui era apostolică și îmbrăcămintea evanghelicească, căci numai cu o haină proastă își acoperea trupul. Cu o astfel de petrecere trăind el, atât de mult și-a curățit sufletul și trupul de toate patimile, încât s-a făcut vrednic de preoție și a fost hirotonit preot, slujind Sfânta Liturghie cu inima zdrobită și cu duhul smereniei.

La Tesalonic s-a îmbolnăvit grav, și, așa bolnav și slăbit, a călătorit până la Constantinopol, unde a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat la o mănăstire din oraș.

În 1453, când Bizanțul a căzut sub stăpânirea turcească, moaștele Sfântului Grigorie, întregi, au fost aduse în părțile Dunării. Auzind de minunile ce se făceau la aceste moaște, banul Țării Românești, Barbu Craioveanu, le-a cumpărat, în 1498, și le-a dus la Mănăstirea Bistrița (Râmnicu Vâlcea), ctitoria sa, unde se păstrează până astăzi.


* Sfântul Dasie, ostaș creștin, a fost ales prin sorți rege al Saturnaliilor, sărbătoare populară la romani. La aceste petreceri, după alegere, regele se îmbrăca în hainele și cu insignele zeului sărbătorii, având îngăduința ca timp de treizeci de zile să se dedea la tot felul de distracții și desfrânări, în fruntea unui cortegiu de soldați, spre hazul și desfătarea mulțimii.

După trecerea acestui răstimp, cel ales rege era sacrificat, prin aruncare în sus și, în cădere, era străpuns de săbiile ostașilor.

Sfântul Dasie s-a socotit ostaș al Domnului Iisus Hristos și s-a opus cu tărie să îndeplinească acest nelegiuit obicei. S-a hotărât apoi ziua în care fericitul Dasie trebuia să fie adus de ostași pentru a săvârși măreața sărbătoare a lui Cronos (Saturn), spre bucuria și distracția lor. Dar neînfricatul creștin a spus soldaților care-l constrângeau: 'Fiindcă mă siliți la această întinăciune, este mai bine pentru mine să fiu jertfă de bună voie Domnului Hristos, decât să mă jertfesc idolului vostru'. (https://www.sfintiromani.ro)

Auzind acestea, slujitorii fărădelegii l-au închis îndată într-o temniță întunecoasă, iar a doua zi l-au scos din închisoare și l-au dus la pretoriul legatului roman, Bassus.

Mărturisind Sfântul Dasie că este creștin și nu se roagă chipurilor împăraților, așa cum era îndemnat de dregător, acesta i-a dat un răgaz de două ore, ca să se mai gândească și să aleagă viața.

Iar fericitul Dasie i-a răspuns: 'Ce nevoie este de un răgaz de două ore? Ți-am arătat voința și alegerea mea când am spus: 'Fă ceea ce voiești, căci eu sunt creștin. Disprețuiesc pe împărați și mărirea lor, pe care o privesc cu dispreț, ca, după despărțirea de această viață, să pot trăi viața de dincolo' '.

Atunci legatul Bassus, văzând stăruința lui în credința Domnului nostru Iisus Hristos, a poruncit să fie supus la multe alte chinuri și în cele din urmă a dat hotărârea să i se taie capul.

Sfântul Mucenic Dasie s-a săvârșit din viață, în cele din urmă, prin tăierea capului la 20 ale lunii noiembrie, în ziua de vineri, fiind lovit cu sabia de călăul Anicet Ioan.

Moaștele Sfântului Martir Dasie au rămas până la 579 la Durostor (Silistra), când, din cauza năvălirii avarilor, au fost duse la Ancola, în Italia, și așezate cu mare cinste în biserica Sfântului Chiriac, din acel oraș. Pomenirea lui se face la 20 noiembrie și la 18 iulie. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; 'Sfinți români și apărători ai Legii strămoșești', București, 1987 - https://www.sfintiromani.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan)