În data de 19 noiembrie 2005, Ziua națională a Principatului Monaco, Prințul Albert al II-lea a fost înscăunat oficial în fruntea Principatului Monaco.

La 6 aprilie 2005, Prințul Rainier al III-lea a murit, iar Albert Alexandre Louis Pierre Grimaldi, fiul său, a devenit Prinț Suveran de Monaco sub numele de Albert al II-lea. Prima parte a învestiturii sale a avut loc la 12 iulie 2005, la Catedrala Sfântul Nicolae. A doua parte s-a desfășurat la 19 noiembrie 2005, Albert fiind înscăunat la Catedrala Sfântul Nicolae.

La ceremonia de întronare din 19 noiembrie 2005, au participat președintele Olafur Ragnar Grimsson al Islandei și cei doi căpitani regenți ai statului San Marino. Printre celelalte personalități prezente la eveniment s-au numărat surorile sale, Stephanie și Caroline, și soțul acesteia din urmă, prințul Ernst August de Hanovra, precum și numeroși reprezentanți ai unora dintre familiile regale europene.

Foto: (c) Monaco Palace/Pool via AP

După slujba religioasă la care s-au făcut auzite misa de Schubert, o cantată de Johann Sebastian Bach și 'Te Deum'-ul lui Mozart și după binecuvântarea prințului de către trimisul special al Sanctității Sale Benedict XVI, monseniorul Fortunato Baldelli, alaiul princiar a ieșit în aplauzele celor prezenți și s-a îndreptat spre piața Palatului Princiar, unde așteptau aproximativ 2.000 de persoane. Acolo a fost intonat imnul monegasc și s-a dat ultimul onor drapelului fostului prinț, în locul căruia a fost arborat drapelul nou-înscăunatului Albert.

Conducătorul Principatului Monaco, Prințul Albert al II-lea, s-a născut la 14 martie 1958, potrivit palais.mc.

A urmat liceul Albert I, pe care l-a absolvit în 1976. S-a înscris la colegiul Amherst din Massachusetts, în 1977, sub numele Albert Grimaldi, unde a studiat științe politice, economie, muzică și literatura engleză. În 1996, a devenit doctor onorific în filosofie al Universității Maynooth din Irlanda. Este Doctor Honoris Causa al mai multor universități din lume și membru în Societatea Geografică din Rusia, notează sursa citată.

Foto: (c) Monaco Palace/Pool via AP

În 1982, a preluat, la vârsta de 24 de ani, președinția Crucii Roșii Monaco și a fost numit vicepreședinte al Fundației 'Prințesa Grace de Monaco' după ce, în același an, mama sa a decedat într-un accident auto.

În domeniul militar, a fost numit colonel al Carabinierilor Prințului, la 11 noiembrie 1986, funcție deținută până în 2005. Din 1992, este căpitan de fregată în Marina Națională a Franței.

În ianuarie 2009, a efectuat o expediție în Antartica, pentru a se informa despre efectul încălzirii globale asupra continentului.

Este pasionat de atletism, fotbal, tenis, judo, canotaj, volei, schi, squash, natație, bob și pentatlon modern. A participat ca sportiv monegasc la Jocurile Olimpice de iarnă din 1988, 1992, 1994 și 2002 la bob și la raliul Paris-Dakar în 1985 și 1986.

Este membru al Comitetului Olimpic Internațional din 1985 și președinte al Comitetului Olimpic al Principatului Monaco.

Este președinte de onoare a Uniunii internaționale de pentatlon modern și al Fundației internaționale de atletism, arată palais.mc.

S-a căsătorit, la 1 iulie 2011, cu fosta înotătoare sud-africană Charlene Wittstock.

***

Rainier al III-lea (Rainier Louis Henri Maxence Bertrand Grimaldi), prințul ereditar al Principatului Monaco timp de aproape 56 de ani și tatăl actualului conducător al Principatului de Monaco, s-a născut la 31 mai 1923, la Monaco, ca singurul fiu al prințului Pierre de Monaco, duce de Valentinois și al prințesei ereditare Charlotte, ducesă de Valentinois.

Născută în Algeria, mama lui a fost singurul copil (nelegitim) al prințului Louis al II-lea și al Mariei Juliette Louvet. Tatăl lui Rainier a fost un nobil franco-mexican care a adoptat, după căsătorie, numele soției sale, Grimaldi, și a fost numit prinț de socrul său, conform site-urilor monaconow.com și notablebiographies.com.

După ce mama sa, prințesa Charlotte de Monaco, a renunțat la drepturile ei la succesiune, Rainier a devenit prinț de Monaco la 9 mai 1949, menționează www.thefamouspeople.com. Domnia sa de 56 de ani a fost marcată de pași importanți înainte pentru Principatul Monaco. După ce a studiat în Anglia, Elveția și în Franța, la Universitatea din Paris, în 1944, Rainier s-a înrolat în armata franceză ca voluntar străin, menționează www.britannica.com. Prințul Rainier al III-lea a pus în practică numeroase programe de construcție, care au schimbat radical Monaco și i-au adus numele de 'Prințul Constructor'. În plan extern, prințul Rainier al III-lea a reprezentat Monaco pe tot parcursul domniei sale.

Sursa foto: www.monaconow.com

Prințesa Grace, cu care s-a căsătorit în 1956, a contribuit la această nouă vizibilitate pentru Principatul Monaco. Rainier și Grace au avut împreună trei copii: Caroline, prințesă de Hanovra; Albert al II-lea, prinț de Monaco; prințesa Stephanie de Monaco, notează site-ul palais.mc. În 1962, conflictul care l-a înfruntat pe prințul Rainier al III-lea cu președintele francez, generalul Charles de Gaulle, a avut ca rezultat proclamarea unei noi constituții monegasce, care garanta suveranitatea și independența statului Monaco, reafirmând, în același timp, relația specială cu Franța, așa cum este definită în tratatul din 17 iulie 1918, mai scrie site-ul monaconow.com.

În 2002, prințul Rainier al III-lea avea să semneze un nou tratat cu Franța, înlocuindu-l pe cel din 1918 și consolidând în continuare suveranitatea monegască. În timpul domniei sale, în 1993, Monaco a devenit cel de-al 183-lea stat membru al Națiunilor Unite și, în 2004, al 46-lea stat membru al Consiliului Europei. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto din deschidere: www.cbsnews.com