Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) are originile într-o serie de demersuri de la începutul secolului XX, după Primul Război Mondial, de a pune bazele cooperării internaționale pentru a asigura pacea, potrivit https://unesco.missaoportugal.mne.gov.pt.

Liga Națiunilor, organizația predecesoare la nivel internațional a Organizației Națiunilor Unite, a înființat Comisia Internațională pentru Cooperare Intelectuală, cu sediul la Geneva, care a fost creată la 4 ianuarie 1922, iar din anul 1925 a acționat prin intermediul Institutului Internațional pentru Cooperare Intelectuală, ca fiind agenția sa executivă, conform https://unesco.missaoportugal.mne.gov.pt.

În data de 18 decembrie 1925, Biroul Internațional al Educației și-a început activitatea, inițial ca o entitate privată, iar din anul 1929, ca organizație interguvernamentală, promovând cooperarea internațională prin educație și știință.

Aceste eforturi inițiale au fost întrerupte pe durata celui de-Al Doilea Război Mondial. Dar, în anul 1942, s-a desfășurat Conferința Miniștrilor Aliați ai Educației, în Anglia, aducând laolaltă statele europene, mai întâi, apoi și Statele Unite ale Americii.

La inițiativa Conferinței Miniștrilor Aliați ai Educației, a fost organizată, în perioada 1-16 noiembrie 1945, la Londra, Conferința Națiunilor Unite pentru Înființarea unei Organizații de Cultură și Educație. Reprezentanții a peste patruzeci de state au luat parte și au decis înființarea unei organizații care să pună bazele unei culturi a păcii bazate pe solidaritate morală și intelectuală a umanității.

Carta Națiunilor Unite, care intrase în vigoare în octombrie 1945, prevedea, la Articolul 57, crearea unei agenții specializate în domeniile educației și culturii, potrivit https://www.unesco.org și https://legal.un.org.

La finalul lucrărilor Conferinței, de la Londra, în 16 noiembrie 1945, 41 de state au semnat documentul constitutiv - Constituția, care a marcat apariția Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, indică https://unesco.missaoportugal.mne.gov.pt și https://www.unesco.org.

Constituția UNESCO a intrat în vigoare în 4 noiembrie 1946, fiind ratificată de douăzeci de state: Africa de Sud, Arabia Saudită, Australia, Brazilia, Canada, China, Cehoslovacia, Danemarca, Republica Dominicană, Egipt, Franța, Grecia, India, Liban, Marea Britanie, Mexic, Noua Zeelandă, Norvegia, Turcia și SUA.

Prima sesiune a Conferinței Generale a UNESCO s-a desfășurat, la Paris, în perioada 19 noiembrie - 10 decembrie 1946, cu participarea reprezentanților a treizeci de guverne. Istoria UNESCO a început cu scopul construirii păcii, după război, în mințile oamenilor prin intermediul educației, științei și culturii.

Principala misiune a UNESCO, definită inițial conform Constituției sale, este de a stabili condițiile de coexistență pașnică între națiuni, potrivit https://www.unesco.org.

Primul director general al UNESCO a fost biologul englez Julian Huxley (în perioada 1946-1948), născut la 22 iunie 1887 și care a murit la 14 februarie 1975, conform https://www.unesco.org și https://courier.unesco.org.

În prezent, UNESCO are 194 de state membre și 12 membri asociați. La 6 noiembrie 2025, cu prilejul celei de-a 43 conferințe generale a UNESCO, profesorul egiptolog Khaled El-Enany (Egipt) a fost ales, cu 172 de voturi din 174 de buletine, în funcția de director general al UNESCO, fiind cel de-al 12-lea conducător al organizației, potrivit https://www.unesco.org. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)