Ortodoxe
Sf. Ier. Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, și Sf. Antuza, mama sa
(Lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului)

Greco-catolice
Sf. aep. Ioan Gură de Aur al Constantinopolului

Romano-catolice
Sf. Augustina (Livia), călug.


Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur (344-407) este sărbătorit de Biserică în ziua de 13 noiembrie.

'Luminătorul și dascălul lumii, stâlpul și întărirea Bisericii, propovăduitorul pocăinței, Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în Antiohia Siriei, din părinți necredincioși, care țineau de credința cea elinească, însă slăviți și bogați. Tatăl lui era voievod și se numea Secund, iar mama sa, Antuza'. (Viețile Sfinților)

A primit Sfântul Botez de la arhiepiscopul Antiohiei, Meletie, și au fost botezați și părinții săi. La scurt timp după primirea Sfântului Botez, tatăl său s-a stins din viață, iar mama sa, Antuza, care a rămas văduvă de tânără, s-a ocupat de creșterea sa.

Sfântului Ioan i s-a asigurat o educație deosebită, sub îndrumarea unor mari învățați și filosofi din Antiohia, tânărul manifestând o mare pasiune pentru oratorie. În ceea ce privește învățătura creștină, i-a avut ca îndrumători pe arhiepiscopul Antiohiei, Meletie, și pe episcopul Tarsului, Diodor.

'După aceasta a murit mama sa, pe care îngropând-o, îndată a împărțit toată averea sa celor ce aveau trebuință, iar robilor și roabelor le-a dăruit libertatea. Apoi, lăsând toate rudele sale și pe prieteni, s-a dus la o mănăstire și s-a făcut monah, slujind Domnului ziua și noaptea în multe osteneli și nevoințe. Acolo a scris și cărți pentru preoție și pentru smerenia inimii, precum și o epistolă către Teodor, monahul cel căzut, plină de mult folos; pentru că avea de la Dumnezeu darul învățăturii și darul Sfântului Duh, care a lucrat prin Apostoli'.

A fost hirotonit diacon de arhiepiscopul Meletie și apoi sfințit preot de arhiepiscopul Flavian, urmașul lui Meletie.

În timpul cât a slujit ca preot, Sfântul Ioan a devenit vestit pentru predicile sale rostite în toate bisericile din Antiohia și din împrejurimi, în fiecare duminică și sărbătoare.

Odată, pe când predica în biserică, o femeie din mulțime, neînțelegând adâncul cuvintelor lui, a zis cu glas tare: 'Învățătorule duhovnicesc, sau mai bine să-ți zic Ioane Gură de Aur (Hrisostom, în limba greacă), fântâna ta este adâncă, iar funia minții noastre este scurtă și nu poate ajunge la adâncimea cuvintelor tale'. Și din aceea zi așa i-a rămas numele Sfântului Ioan. ('Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an', arhimandrit Cleopa Ilie)

Iar Sfântul Ioan Gură de Aur, care se afla la începutul misiunii sale de preot, a gândit în sine că nu este bine a spune lumii învățătură în cuvinte mari. Și de atunci se silea să ocolească termenii teologici și filosofici pe care îi cunoștea atât de bine, și să vorbească în cuvinte simple, pentru ca și ascultătorii cei mai neînvățați să înțeleagă și să aibă folos.

Sfântul Ioan Gură de Aur a fost ridicat la rangul de arhiepiscop al Constantinopolului de împăratul Arcadie.

Și 'luând cârma Bisericii, a început a paște bine turma lui Hristos cea cuvântătoare, dezrădăcinând obiceiurile cele rele din toate treptele, iar mai vârtos dintre preoți, precum: necurățenia, zavistia, nedreptatea și orice lucru neplăcut. Apoi răsădea curățenia, dragostea, dreptatea, milostenia și tot felul de fapte bune și cu gura sa cea de aur pe toți îi povățuia. Nu numai în cetatea Constantinopolului, ci și prin cetățile și țările cele dimprejur avea multă purtare de grijă pentru mântuirea sufletelor omenești. Pentru că trimitea din clericii săi cei iscusiți și temători de Dumnezeu, bărbați sfinți, care întăreau dreapta credință cu propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu; iar credința cea rea și eresurile le înlătura, povățuind pe cei rătăciți la calea mântuirii'. (Viețile Sfinților)

'Astfel, pe când Sfântul patriarh Ioan Gură de Aur aducea mult folos Bisericii lui Dumnezeu, mustrând cu limbă slobodă păcatele oamenilor care nu se pocăiau, învățând, tămăduind și povățuind către pocăință; iar mai vârtos când cu buzele cele dulci grăitoare și cu sabia cea ascuțită a cuvântului lui Dumnezeu dezrădăcina cămătăria, iubirea de argint, jefuirile, din inimile oamenilor celor cu dregătorie și ale celor bogați, care, fiind puternici asupreau pe cei neputincioși și luau averile săracilor cu sila, atunci aceia se mâniau asupra lui, fiind mustrați.

Însă nu voiau nicidecum a se abate de la acele răutăți, pentru că, împietrindu-li-se inima, cu greu auzeau cuvintele lui Ioan și se iuțeau în inimile lor asupra lui, cugetând rău despre dânsul și făcând clevetiri mincinoase'. (Viețile Sfinților)

În urma unui sinod întrunit la Constantinopol la dorința împărătesei Eudoxia, mustrată și ea pentru iubirea foarte mare de argint pentru care multora le făcea strâmbătatea luându-le averile cu sila, Sfântul Ioan a fost alungat din scaunul patriarhal, fără dreptate fiind osândit cel drept. Deși s-a întors pentru o scurtă vreme, Sfântul Ioan a fost în cele din urmă exilat în Armenia, la Cucuz, apoi la Comane, unde, îndurând mari privațiuni, a și murit.

A fost dus spre locul de surghiun sub pază, făcându-i-se multe neajunsuri, că doar ar muri mai degrabă. A fost dus prin ploaie și alteori prin arșița soarelui, iar prin cetăți și prin sate nu era lăsat să intre.

Cu Sfântul Ioan erau doi preoți și un diacon, care au mers din Constantinopol împreună cu dânsul în surghiun.

La Comane, unde era o biserică închinată Sfântului Mucenic Vasilisc, episcopul Comanilor, care a pătimit pentru Hristos în Nicomidia, arhiereul Ioan Hrisostom a săvârșit Sfânta Liturghie.

După slujbă, făcând rugăciune de mulțumire, i-a îmbrățișat pentru ultima dată pe cei ce erau împreună cu dânsul. Apoi, culcându-se, a spus cuvântul cel obișnuit: 'Slavă lui Dumnezeu pentru toate!' și, însemnându-se cu semnul Crucii, a zis cuvântul cel mai de pe urmă: 'Amin!'. Atunci îndată și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în ziua Înălțării Sfintei Cruci, pentru că a purtat Crucea în toată viața sa, răstignindu-se lumii și împreună răstignindu-se cu Hristos.

Așa s-a stins lumina Bisericii, astfel a tăcut gura cea de aur, astfel și-a săvârșit nevoința și alergarea bunul nevoitor și pătimitor, care a fost pe scaunul patriarhiei șase ani, iar în surghiun a suferit trei ani, fiind dus din loc în loc.

Sfântul Ioan Gură de Aur a alcătuit slujba Sfintei Liturghii, 'Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur', care se săvârșește în Biserica Ortodoxă în majoritatea duminicilor și sărbătorilor de peste an. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; 'Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an', Arhimandrit Cleopa Ilie, Ed. Episcopiei Romanului, 1996) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)