Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cunoscută și sub denumirea Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este tratatul internațional semnat la 4 noiembrie 1950, la Roma, de 12 state membre ale Consiliului Europei, și intrat în vigoare la 3 septembrie 1953, potrivit https://www.coe.int.

Pentru a marca împlinirea celor 75 de ani de la semnarea convenției, la 4 noiembrie 2025, la ora locală 6 p.m., la Strasbourg va avea loc o ceremonie solemnă, prilej cu care vor ține alocuțiuni Mattias Guyomar, președintele Curții Europene de a Drepturilor Omului, Alain Berset, secretarul general al Consiliului Europei, Myriam Spiteri Debono, președintele Republicii Malta, și Theodoros Rousopoulos, președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, conform https://www.echr.coe.int.

După ceremonia solemnă, va avea loc un concert de gală intitulat ''Malta cântă Europa'', care se va desfășura la Opera Națională a Rinului, începând cu ora locală 8.30 p.m., unde renumitul tenor Joseph Calleja, violonistul Carmine Lauri și o serie de artiști de marcă vor interpreta diferite opere de Puccini sau Skoryk, Camilleri sau Vella.

Pentru a evidenția impactul durabil al Convenției în acești 75 de ani, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pregătit o expoziție care poate fi vizitată fizic și digital, subliniind rolul său în protejarea drepturilor omului în Europa prin cazurile pe care le-a soluționat, mai indică https://www.echr.coe.int.

După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, au fost făcute primele demersuri pentru fundamentarea unui document internațional care să codifice drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Premierul britanic Winston Churchill a cerut instituirea unei Carte a drepturilor omului în perioada postbelică, exprimându-se în acest sens în cadrul unui discurs la Haga, în 1948, despre puterea ce derivă din valorile comune, prezumtivul document trebuind să fie ghidat de libertate și fundamentat de lege, care să mențină principiul potrivit căruia oamenii dețin guvernarea și nu invers, menționează https://www.bihr.org.uk.

Unul dintre autorii Convenției a fost avocatul britanic și politicianul conservator David Maxwell Fyfe, care ulterior a deținut și funcția de secretar pentru afaceri interne al guvernului britanic, indică https://www.bihr.org.uk.

De îndată ce statele au fost de acord să își asume existența unei curți supranaționale care să poată pune în discuție deciziile adoptate de tribunalele și curțile naționale, drepturile omului au obținut de facto întâietate în raport cu prevederile legislației și practicii naționale, conform www.coe.int.

Textul Convenției a fost redactat în anul 1950 de Comitetul de Experți stabilit de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei. Convenția a fost semnată de cele 12 state membre ale Consiliului Europei la data de 4 noiembrie 1950, la Palatul Barberini, din Roma. O lună mai târziu, Grecia și Suedia au semnat deopotrivă Convenția. Primul stat care a ratificat textul Convenției a fost Marea Britanie, la 8 martie 1951, iar Luxemburg a fost cel de-al zecelea stat care a ratificat documentul, la 3 septembrie 1953, când a și intrat în vigoare, potrivit lucrării ''The European Convention on Human Rights: A Commentary'' (William A. Schabas, Oxford University Press, 24 September 2015).

Textul inițial al Convenției Europene a Drepturilor Omului a fost amendat în dese rânduri prin mai multe protocoale, care au adus schimbări majore în sistemul juridic de respectare a drepturilor omului. Dintre aceste protocoale, unul dintre cele mai importante este Protocolul 11, ce vizează modificarea mecanismelor de funcționare și de punere în aplicare a Convenției, care a fost adoptat la 11 mai 1994 și care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1998, potrivit www.coe.int.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează drepturile civile fundamentale și politice pentru cetățenii celor 46 de state membre ale Consiliului Europei care au ratificat documentul, dar și pentru toate persoanele cărora li se aplică jurisdicția sa. Documentul a fost primul instrument de drept internațional care a produs efecte și a generat forța juridică pentru drepturile incluse în Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Rolul important al Convenției rezidă în faptul că așează drepturi absolute care nu pot fi încălcate de state, precum dreptul la viață sau interzicerea torturii, dar și protejează anumite drepturi și libertăți care pot fi restricționate prin lege în anumite condiții într-o societate democratică, spre exemplu dreptul la libertate și la securitate sau dreptul la respectarea vieții private și de familie. O serie de drepturi au fost adăugate în Convenție prin adoptarea protocoalelor adiționale, privind în particular abolirea pedepsei cu moartea, protecția proprietății și dreptul la alegeri libere sau libertatea de mișcare, potrivit https://www.echr.coe.int.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost primul tratat care a instituit un organism supranațional prin care să se asigure faptul că statele părți își îndeplinesc sarcinile asumate. Convenția, în sine, a fost și un moment important în dezvoltarea dreptului internațional.

Orice stat care vrea să adere la organizația paneuropeană Consiliul Europei trebuie să își asume prevederile incluse în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și să ratifice documentul, fiind o confirmare pentru scopurile organizației, în special la nivelul obținerii unei mai mari unități între statele membre, construită pe respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pe respectul față de pace, democrație și statul de drept, conform www.coe.int.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului este una dintre instituțiile reper de protejare a drepturilor omului la nivel internațional. A fost înființată la 21 ianuarie 1959, în baza Articolului 19 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, având drept rol asigurarea respectării de statele semnatare ale Convenției a obligațiilor asumate, potrivit https://eachother.org.uk. În prezent, Curtea este condusă, de la 30 mai 2025, în calitate de președinte, de Mattias Guyomar (Franța), conform https://www.echr.coe.int/. Sediul Curții este Clădirea Drepturilor Omului din Strasbourg, proiect al arhitectului britanic Lordul Richard Rogers.

România a aderat la Consiliul Europei în 7 octombrie 1993, iar la 20 iunie 1994, România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit www.coe.int șihttps://www.echr.coe.int.

Prin intermediul cazurilor aduse în atenția Curții, Convenția Europeană a Drepturilor Omului a devenit în timp un instrument dinamic și puternic față de noile provocări din societatea modernă de după Al Doilea Război Mondial și un promotor continuu al statului de drept și al democrației în Europa, conform https://www.echr.coe.int. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Doina Lecea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.echr.coe.int