John Adams, al doilea președinte al SUA (1797-1801), și soția sa, Abigail Adams, au devenit primii rezidenți ai 'Executive Mansion' (The White House - Casa Albă), la 1 noiembrie 1800. Casa cu două etaje, începută în 1792, și ridicată cu un cost de 232.372 de dolari (până la 1800), încă nu era terminată atunci când președintele și soția sa au devenit locuitorii săi. Șederea lor a fost scurtă deoarece John Adams a pierdut alegerile în fața lui Thomas Jefferson, care s-a mutat în Executive Mansion în 1801. Al treilea președinte al Statelor Unite a locuit aici până în 1809, potrivit https://www.americanhistorycentral.com/.

La scurt timp după inaugurarea mandatului prezidențial al lui George Washington (1789-1797), care de altfel nici nu a locuit la Casa Albă, au prins contur planurile de construire a unei reședințe oficiale a președintelui într-un district federal de-a lungul râului Potomac. Prin votul din 16 iulie 1790, Congresul a aprobat legea privind fondarea unui oraș federal care să devină noua capitală a SUA. Pentru prima dată în istorie, un oraș urma să fie construit exclusiv cu destinația de capitală, avându-l ca arhitect pe inginerul francez Pierre (Peter) Charles l'Enfant (1754-1825), potrivit volumului 'Enciclopedia Statelor Lumii' (2016). George Washington anunța la 24 ianuarie 1791, amplasarea permanentă a noii capitale, pe un teritoriu aflat la confluența râurilor Potomac și Anacostia, care a devenit, ulterior, Districtul Columbia. El a numit trei comisari pentru a administra construirea proiectelor federale: Thomas Johnson, David Stuart și Daniel Carroll.

Sursa foto: whitehousehistory.org 

Președintele George Washington împreună cu inginerul l'Enfant au ales, de asemenea, locul pentru ridicarea viitoarei reședințe prezidențiale. În martie 1792, cei trei comisari au anunțat organizarea unui concurs național de proiecte pentru Casa Președintelui și clădirea Capitoliului. În iulie 1792, cei trei comisari ai Districtului Columbia, având aprobarea lui Washington, au ales proiectul cu cel mai simplu, dar elegant design, un proiect realizat de tânărul arhitect James Hoban. Se pare că arhitectul de origine irlandeză a avut ca sursă de inspirație Leinster House din Dublin.

Sursa foto: whitehousehistory.org 

Piatra de temelie a fost pusă la 13 octombrie 1792 și, în următorii opt ani, echipe de muncitori formate din sclavi, meșteșugari europeni, muncitori albi și afro-americani liberi au participat la fiecare etapă a construcției clădirii, de la extragerea și transportul pietrei până la acoperișul și finisajele exterioare ale Conacului Executiv. Potrivit Arhivelor Naționale, guvernul SUA nu deținea sclavi, dar a plătit proprietarii de sclavi pentru a-i furniza mâna de lucru în vederea construirii Casei Albe. Potrivit Asociației Istorice a Casei Albe, membrii comisiei orașului au plănuit inițial să aducă muncitori din Europa pentru construcția clădirii. Întrucât au primit prea puține răspunsuri, guvernul a solicitat forța de muncă atât proprietarilor de sclavi cât și oamenilor liberi, pentru a lucra alături de muncitori și meșteri albi locali, plus câțiva europeni, pentru a construi nu doar casa președintelui, ci și alte clădiri guvernamentale, cum ar fi clădirea Capitoliului. Forța de muncă includea muncitori albi locali și artizani din Maryland și Virginia, precum și imigranți din Irlanda, Scoția și alte națiuni europene. Pietrarul Collen Williamson i-a instruit pe muncitori la fața locului, la cariera din Aquia, Virginia. Aceștia au extras și au tăiat piatra brută care a fost ulterior prelucrată și așezată de zidarii scoțieni pentru a ridica zidurile viitoarei case prezidențiale. Casa Albă a fost vopsită pentru prima dată în 1798, cu var, pentru a i se proteja exteriorul de umezeală și de crăpăturile ce puteau apărea în timpul iernii, conform https://www.whitehousehistory.org.

Camera Verde

Sursa foto: architecturaldigest.com 

În timpul mandatului lui James Madison (1809-1817), Washingtonul a fost ocupat de trupele britanice în 1814, Casa Albă fiind incendiată. Clădirea a fost reconstruită și extinsă după planurile aceluiași arhitect, James Hoban, și a fost ocupată de către James Monroe, cel de-al cincilea președinte al SUA (1817-1825), în 1817. În 1824 și 1829, au fost construite două porticuri, în sud și în nord, în timp ce președintele John Quincy Adams (1825-1829) a înființat prima grădină de flori a reședinței. Familia președintelui Millard Fillmore (1850-1853) a adăugat o bibliotecă în camera ovală de la etajul doi, în timp ce al 21-lea președinte, Chester A. Arthur (1881-1885) l-a angajat pe faimosul decorator Louis Tiffany pentru a redecora sălile de mese - estică, albastră, roșie și de stat, conform https://www.history.com/.

Prima doamnă Jacqueline Kennedy făcând un tur al Casei Albe în 1962

Sursa foto: architecturaldigest.com 

Următoarea extindere majoră a 'Conacului Executiv' a avut loc în timpul președintelui Theodore Roosevelt (1901-1909), când au avut loc intervenții tehnologice, precum instalarea cablurilor de electricitate, și schimbări structurale importante. Când a preluat mandatul în 1901, în urma asasinării președintelui William McKinley (1897-1901), el era cel mai tânăr președinte de până atunci al SUA, potrivit https://www.whitehousehistory.org/. Tot președintele Theodore Roosevelt a stabilit oficial și denumirea de 'Casa Albă', când a cerut schimbarea antetului tuturor documentelor oficiale, arată https://www.history.com/.

Camera Roșie decorată pentru sărbători în timpul mandatului președintelui Barack Obama

Casa Albă a fost deschisă pentru prima dată publicului larg, spre vizitare, în 1805, de către președintele Thomas Jefferson. Porțile acesteia au rămas deschise de atunci, mai puțin în anii 1930, în timpul Marii Recesiuni, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și mai târziu, în urma atacurilor din 11 septembrie 2001. La Casa Albă sunt organizate recepții, cea mai importantă fiind cea din 4 iulie, de Ziua Independenței. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)