Beijing este Capitala Republicii Populare Chineze, având o istorie de peste trei milenii, confundându-se o bună perioadă de timp cu cele mai importante evenimente politice, sociale, economice și culturale ale statului chinez. În prezent, întreaga putere politică, culturală, științifică și tehnologică a Chinei gravitează în Beijing și în imediata apropiere. Este unul dintre cele mai importante orașe istorice ale Chinei și deopotrivă o modernă metropolă internațională.

Orașul a fost înființat în 732 î.Hr. și a îndeplinit rolul de capitală în numeroase dinastii și guverne, fiind considerat de hoardele de cuceritori sau de revoluționari ca un oraș trofeu, simbolizând dominația asupra întregului stat chinez. În perioada antichității a fost centrul administrativ al Chinei, cel mai important loc de întâlnire pentru aristocrați și pentru învățați, potrivit https://en.chinaculture.org.

Beijing a devenit capitala statului Yah în timpul dinastiei Zhou (secolul XI- 771. î.Hr), marcând debutul istoriei sale sub forma de organizare de oraș, potrivit https://english.beijing.gov.cn.
Așezarea sa ca centru administrativ în partea din nord a avut o însemnătate strategică, fiind aflat la confluența populațiilor din sud și vest care se ocupau de agricultură și cu gospodărirea fermelor și a grupurilor tribale nomadice din nord, nord-est și nord-vest. Acest centru administrativ a fost construit în timpul dinastiei Zhou (undeva între 1027-256 î.Hr.), indică https://www.ibiblio.org/chinesehistory.

În secolul al X-lea, triburile de mongoli din nord-est au cucerit parte din nordul Chinei și au stabilit capitala statului lor pe locul actual al Beijingului. Au fost învinși în secolul XII de dinastia Jin care a reconstruit orașul la un nivel mult mai mare.

Dezvoltarea de amploare a acestui centru administrativ a avut loc după cucerirea mongolă a Chinei și stabilirea dinastiei Yuan în secolul al XIII-lea. Liderul mongol Kublai Khan a hotărât stabilirea capitalei în 1272, sub numele de Khanbalik, fiind centrul politic și administrativ al întregului stat chinez. Orașul a fost transformat în metropolă în timpul dinastiei Yuan.

Dinastia Ming a fost fondată în 1368 de împăratul Hongwu, pe numele său Zhu Yuanzhang, care a domnit între anii 1368-1398. Provenea din Nanjing și îndepărtase de la putere dinastia Yuan (1271-1368) condusă de mongoli, potrivit https://themingdynasty.org/ și https://ancientwarhistory.com. Venirea la putere a dinastiei Ming, în 1368, prin cucerirea orașului au determinat și schimbarea numelui de către împăratul Zhu Yuanzhang în Beiping care semnifica ''Pacea din Nord'', dar capitala a fost mutată la Nanjing, conform https://www.ibiblio.org/chinesehistory.

Orașul a fost construit în timpul celui de-al 14-lea an, respectiv în anul 1420, în timpul dinastiei Ming, în timpul împăratului Cheng Zu (Zhu Di), al treilea împărat al dinastiei Ming, pe o întindere de circa 6.650 metri de la est la vest și pe o distanță de 5.350 de metri de la nord la sud, cu ziduri exterioare de piatră pe toate laturile, conform https://en.chinaculture.org. Avea nouă porți de acces, care în exterior erau prevăzute cu anumite construcții semicirculare și cu turnuri de observare, având rol defensiv, indică https://en.chinaculture.org.

Mutarea capitalei la Beijing, în timpul dinastiei Ming (1368-1644), a coincis și cu lucrările de construcție (1406-1420) ale faimosului Oraș Interzis sau Palatul Imperial care a funcționat ca sediu al împăraților dinastiei Ming și până la sfârșitul dinastiei Qing (1420-1912), conform https://themingdynasty.org/ și https://www.chinahighlights.com.

Orașul Interzis se întinde pe o distanță de 760 de metri de la est la vest și pe o lungime de 960 de metri de la nord la sud, străzile fiind aranjate simetric cu o dispunere strictă, mai scrie https://en.chinaculture.org. A fost unul dintre cele mai ambițioase proiecte din istoria Chinei, prin amploarea și complexitatea lucrărilor și a tuturor resurselor implicate. A fost construit la est centrul de putere imperial al dinastiei Yuan pentru a transmite un mesaj simbolic de scindare cu trecutul, privind legăturile cu mongolii învinși, indică https://ancientwarhistory.com. Întregul complex Orașul Interzis a avut rolul de a rămâne ca un testament al viziunii împăratului Zhu Di privind imperiul unificat care se întinde dincolo de Mare Zid, cu semnificații simbolice în lumea complexă a geopoliticii, de moștenire și de întruchipare a determinării de neclintit în redefinirea destinului imperiului său.

Orașul a continuat să se dezvolte și în timpul dinastiei Qing (1644-1911), prin ridicarea unor construcții adiționale necesare, dar și a unor impozante temple și palate.

După îndepărtarea dinastiei Qing și stabilirea Republicii China în 1911, Beijing a rămas centrul politic al Chinei până în anul 1928, conform https://www.ibiblio.org/chinesehistory. Partidul Naționalist, condus de generalul Chiang Kai-shek, a mutat capitala la Nanjing și a redenumit Beijingul în Beiping, fosta denumire a orașului din timpul dinastiei Ming. În timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, orașul a fost ocupat de japonezi în perioada 1937-1945, fiind ferit de distrugeri serioase. După revoluția din 1949, numele orașului a redevenit Beijing și a fost desemnat capitala noului stat Republica Populară Chineză.

Din 1987, palatele imperiale ale dinastiilor Ming și Qing din Beijing și din Shenyang fac parte din Patrimoniul Mondial al UNESCO, iar, în prezent, metropola Beijing cu peste 22,5 de milioane locuitori este un important centru politic, de afaceri și tehnologic al planetei. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: whc.unesco.org