Geoffrey Chaucer a fost cel mai remarcabil poet englez dinaintea lui William Shakespeare; capodopera sa, 'Povestiri din Canterbury', se clasează printre cele mai mari opere poetice în limba engleză. (sursa: https://www.britannica.com)

Chaucer a contribuit, de asemenea, în mod important, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, la gestionarea afacerilor publice în calitate de curtean, diplomat și funcționar public. În această activitate, a fost susținut și ajutat de trei regi succesivi: Eduard al III-lea, Richard al II-lea și Henric al IV-lea.

Referitor la operele sale, probabil că principalele caracteristici sunt varietatea subiectelor, genurilor, tonului și stilului, precum și complexitățile prezentate în ceea ce privește căutarea umană a unei existențe sensibile. Cu toate acestea, scrierile sale reflectă în mod constant un umor omniprezent, combinat cu o analiză serioasă și înțelegătoare a unor probleme filosofice majore.

Din scrierile sale, Chaucer se manifestă ca poet al iubirii, atât pământești, cât și divine, ale cărui prezentări variază de la senzualitate la uniunea spirituală cu Dumnezeu. Prin urmare, ele îl conduc în mod regulat pe cititor la reflecții despre relația oamenilor atât cu semenii lor, cât și cu Creatorul lor, notează sursa citată.

Geoffrey Chaucer s-a născut în jurul anilor 1342/1343, la Londra. Deși în mod obișnuit se acordă ca dată a nașterii lui Chaucer aproximativ anul 1340, probabil că 1342 sau 1343 reprezintă o estimare mai exactă. Nu există informații cu privire la educația sa timpurie, deși, fără îndoială, vorbea franceza la fel de fluent ca engleza medie din timpul său. De asemenea, a devenit competent în latină și italiană. Scrierile sale arată o bună cunoaștere a multor lucrări semnificative din vremea sa și din perioadele anterioare.

Strămoșii lui Chaucer, timp de cel puțin patru generații, au fost englezi din clasa de mijloc, a căror legătură cu Londra și casa regală crescuse constant. John Chaucer, tatăl său, a fost un important viticultor londonez și adjunct al majordomului regelui; în 1338 a făcut parte din expediția lui Eduard al III-lea la Anvers, în Flandra (acum parte a Belgiei), și deținea proprietăți în Ipswich, în comitatul Suffolk, și în Londra. Numele Chaucer este derivat din cuvântul francez chaussier, care înseamnă producător de încălțăminte. Succesul financiar al familiei provenea din vin și piele.

Mama lui Chaucer a fost Agnes Copton, nepoata și moștenitoarea unui monetar londonez (funcționar care lucra la baterea de monede). Se crede că mariajul cu John Chaucer a fost a doua ei căsătorie.

Chaucer apare pentru prima dată în acte în 1357, ca membru al casei contesei de Ulster, Elizabeth, soția lui Lionel, al treilea fiu al regelui Edward al III-lea. Tatăl lui Geoffrey probabil reușise să-l plaseze printre tinerii care serveau în acea casă regală, un aranjament obișnuit prin care familiile care puteau face acest lucru le ofereau copiilor lor oportunitatea pentru o bună educație și relațiile necesare pentru a avansa în carieră.

În 1359, Chaucer făcea parte din armata engleză care a declanșat invazia asupra Franței în timpul Războiului de 100 de Ani și a fost luat prizonier. Regele Eduard al III-lea al Angliei i-a plătit răscumpărarea în 1360. În 1366, Chaucer s-a căsătorit cu Philipa de Roet, care era doamnă de companie a soției lui Eduard al III-lea. În 1367, Chaucer a primit o pensie pe viață din partea regelui și a început să călătorească în străinătate în misiuni diplomatice. (sursa: https://poets.org/)

În timpul călătoriilor în Italia din 1372 și 1378, Chaucer a descoperit operele lui Dante, Giovanni Boccaccio și Petrarca - fiecare dintre aceștia influențând semnificativ propriile eforturi literare.

Operele timpurii ale lui Chaucer sunt puternic influențate de poezia de dragoste de tradiție franceză, inclusiv 'Romanul trandafirului' (cca 1370) și 'Sfânta Cecilia' (cca 1373), folosită ulterior ca 'A doua poveste a călugăriței' în 'Povestiri din Canterbury', arată sursa menționată anterior.

În 1374, Chaucer a fost numit controlor al vămilor și subvențiilor pentru lână, piei și piei tăbăcite pentru Portul Londra. A rămas în această funcție timp de doisprezece ani. În jurul acestei perioade, a început etapa de influență italiană a lui Chaucer, care include lucrări de tranziție precum 'Anelida and Arcite' (cca. 1379), 'Parlament of Foules' (cca. 1382) și 'Troilus and Criseyde (cca. 1385). Chaucer și-a stabilit reședința în Kent, unde a fost ales judecător de pace și membru al Parlamentului în 1386. În următorul an, soția sa a decedat.

Se consideră că maturitatea sa artistică a început în această perioadă, marcată de scrierea 'Prologului General' la 'Povestiri din Canterbury', la care Chaucer a continuat să lucreze timp de mulți ani, cel mai probabil până la moartea sa, în 25 octombrie 1400.

'Povestiri din Canterbury' sunt de departe cea mai cunoscută și mai apreciată lucrare a lui Chaucer. Inițial, Chaucer plănuise ca fiecare dintre personajele sale să spună câte patru povești. Primele două povești urmau să fie plasate în timp ce personajul se îndrepta spre Canterbury, iar celelalte două urmau să aibă loc în timp ce personajul se îndrepta spre casă. Se pare că obiectivul lui Chaucer de a scrie 120 de povestiri era unul excesiv de ambițios. În realitate, 'Poveștile din Canterbury' sunt alcătuite din doar 24 de povestiri și se termină destul de brusc, înainte ca personajele să ajungă măcar la Canterbury. Poveștile sunt fragmentate și variate în succesiune, iar cercetătorii continuă să dezbată dacă acestea au fost publicate în ordinea corectă. În ciuda caracteristicilor sale neregulate, 'Poveștile din Canterbury' continuă să fie recunoscute pentru ritmul frumos al limbajului lui Chaucer și pentru umorul inteligent și satiric caracteristic scrierilor sale. (sursa: https://www.biography.com)

Până la mai puțin de un an înainte de moartea sa, Chaucer a rămas funcționar al Palatului Westminster. A închiriat o locuință în grădina Abației Westminster. După moartea sa, a fost înmormântat la intrarea în capela Sfântului Benedict, în transeptul sudic.

În 1556, un monument a fost ridicat în onoarea lui Chaucer. Când poetul elisabetan Edmund Spenser a murit în 1599 și a fost înmormântat în apropiere, a început tradiția 'Colțului Poeților' din Abație. De atunci, peste treizeci de poeți și scriitori sunt înmormântați acolo - inclusiv Robert Browning, John Dryden, Thomas Hardy, Ben Jonson și Rudyard Kipling. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea, editor online Andreea Preda)

Sursa foto: poetryfoundation.org