Marele gazetar sportiv Ioan Chirilă s-a născut la 25 octombrie 1925, în comuna Cairaclia, județul Ismail, din sudul Basarabiei, potrivit lucrării 'Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România' - Vol. II (Editura Aramis, București, 2002) și volumului ''Frumoasele Noastre Duminici'' (Autor: Ioan Chirilă, Editor Gazeta Sporturilor, Editura Fundația ArtEST, București, 2010).

În 1940, s-a stabilit împreună cu familia în Galați, apoi la Brăila, unde a absolvit liceul.

A absolvit Facultatea de Drept, în 1949. A jucat fotbal ca junior la o echipă locală la Cetatea Ismail, apoi la divizionara B Dacia 'Vasile Alecsandri' Galați, dar cariera sa de fotbalist a fost oprită în urma unei accidentări serioase. În timpul studiilor universitare a jucat volei, tenis și a practicat atletismul, potrivit volumului 'Enciclopediei Educației Fizice și Sportului din România'.

A debutat, în 1956, în calitate de redactor la Editura de Cultură Fizică și Sport, iar din 1964 a lucrat la cotidianul Sportul popular, unde a ocupat funcțiile de șef de rubrică, publicist comentator și șef de secție, indică, de asemenea, volumul ''Frumoasele Noastre Duminici''.

În 1993, a fost numit director general la cotidianul Gazeta Sporturilor, iar din 1997 a fost senior editor la cotidianul sportiv ProSport.

A relatat, de la fața locului, de la opt ediții ale Cupei Mondiale FIFA, precum și de la Jocurile Olimpice din 1972, de la München, și de la Olimpiada de vară din 1992, de la Barcelona.

În cei 34 de ani de activitate editorial-publicistică, a scris 29 de volume dedicate unor sportivi sau unor evenimente sportive, care au purtat penița originală a stilului său inconfundabil și pentru care a fost recompensat cu numeroase premii și distincții de specialitate. Printre titlurile sale publicate amintim: 'Decatlonul de aur' (Ed. UCFS, 1963), 'Finala se joacă astăzi' (Ed. Uniunii de Cultură Fizică și Sport, 1966), 'World Cup'66' (Ed. Uniunii de Cultură Fizică și Sport, 1966), 'Glasul roților de tren. Istoria ‘Rapidului' ' (Ed. CNEFS, 1968; ed. a II-a, Ed. Economică, 2000), 'Șepcile Roșii' (Ed. CNEFS, București, 1969), 'Mexicul - această ‘fata morgana'' (Ed. Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport, 1970), 'Mexico '70. Jurnal sentimental' (Ed. Stadion, 1970; ed. a II-a, 2002), 'Cu cărțile pe față. Însemnări din lumea sportului' (Ed. Sport-Turism, 1976), 'Nadia' (Ed. Sport-Turism, 1977; ed. a II-a, 2001; ed. a III-a, 2009), 'Ar! Gen! Ti! Na!' (Ed. Sport-Turism, 1978, ediția a II-a, 2001), 'Răsucind fusele orare. Însemnările unui cronicar de fotbal' (Ed. Sport-Turism, 1980), 'Viața la puls 200. Ocolul lumii în 30 de sporturi' (Ed. Sport-Turism, 1981), 'España '82' (Ed. Sport-Turism, 1982), 'Și noi am fost pe Conte Verde' (Ed. Sport-Turism, 1983), 'Pe marile bulevarde ale fotbalului' (Ed. Sport-Turism, 1984), 'Zile și nopți pe stadion' (Ed. Sport-Turism, 1986), 'Frumoasele noastre duminici' (Ed. Sport-Turism, 1988), 'Franz über alles' (Ed. Sport-Turism, 1990), 'Eu am jucat cântând' (1991), 'Maratonul meu' (1993) (ed. a II-a, 2000, încorporând părți din 'Zile și nopți pe stadion'), 'Lucescu și drogul său, fotbalul' (Ed. Mentor, 1999; ed. a II-a, 2009, 'Gazeta sporturilor'), 'Un veac de fotbal românesc'' (în colaborare cu Mihai Ionescu, Ed. Fundației Pro, Brașov, 1999).

A fost și un foarte bun traducător, făcând traduceri din limba rusă, printre care se numără texte dramatice cunoscute precum: ''Turnul de Fildeș'' de Victor Rozov, ''Fuga'' de Mihail Bulgakov, ''Cărțile'' de Mihail Zoscenko, menționează volumul ''Frumoasele Noastre Duminici''.

A fost căsătorit cu actrița și directoarea de teatru Iarina Demian, cu care a avut doi copii: antrenorul de fotbal Ionuț Chirilă și actorul și interpretul Tudor Chirilă.

Sursa foto: radioresita.ro 

În semn de recunoaștere a talentului său extraordinar pus în slujba presei sportive, Asociația Presei Sportive din România acordă anual Premiile 'Ioan Chirilă' pentru presă și publicistică sportivă. Majoritatea cărților sale au fost premiate de Asociația Presei Sportive.

Sursa foto: Iarina Demian / Facebook.com

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A încetat din viață la București, la 21 noiembrie 1999. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)