Festivitățile prilejuite de sărbătoarea Ziua Morților - Día de los Muertos au loc în fiecare an la sfârșitul lunii octombrie - începutul lunii noiembrie. Așa cum este practicată de comunitățile indigene din Mexic, ''el Dia de los Muertos'' marchează întoarcerea tranzitorie pe Pământ a rudelor și a celor dragi decedați.

Această perioadă marchează, de asemenea, finalizarea ciclului anual de cultivare a porumbului, principala cultură pentru alimentație a țării, notează site-ul Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO - https://ich.unesco.org/.

Sărbătoarea Zilei Morților are o semnificație importantă în viața comunităților indigene din Mexic, aducând o dimensiune filosofică atât morții, cât și vieții. Fuziunea dintre ritualurile religioase prehispanice și sărbătorile catolice reunește două universuri, unul marcat de sistemele de credințe indigene, celălalt de concepțiile asupra lumii introduse de europeni în secolul al XVI-lea. Astfel, obiceiurile mexicane combină ritualuri indigene aztece cu catolicismul adus în regiune de conchistadorii spanioli.

Cei trecuți în neființă sunt pomeniți cu 'ofrendas'- mici sanctuare, personale care îi omagiază. Familiile facilitează întoarcerea sufletelor pe Pământ prin așezarea de petale de flori, lumânări și ofrande de-a lungul cărării care duce de la cimitir la casele lor. Mâncărurile preferate ale defuncților sunt pregătite și așezate în jurul unor mici altare făcute acasă și la morminte, alături de flori și obiecte de artizanat tipice, cum ar fi decupaje din hârtie.

Simbolurile populare ale Zilei morților sunt 'calacas' și 'calaveras' (scheleți și cranii), potrivit unui scurt documentar prezentat de National Geographic. 'Calacas' și 'calaveras' sunt adesea înfățișate în haine elegante și situații amuzante. În această zi, se crede că cei decedați se trezesc din somnul etern pentru a celebra alături de cei dragi.

Se acordă o mare atenție tuturor aspectelor pregătirilor, deoarece se crede că morții sunt capabili să aducă prosperitate (de exemplu, o recoltă abundentă de porumb) sau nenorocire (de exemplu, boli, accidente, dificultăți financiare) familiilor lor, în funcție de cât de satisfăcător sunt executate ritualurile, detaliază documentarul publicat de UNESCO.

Morții sunt împărțiți în mai multe categorii în funcție de cauza decesului, vârstă, sex și, în unele cazuri, profesie. O zi specifică de pomenire, determinată de aceste categorii, este desemnată pentru fiecare persoană decedată. Această întâlnire dintre cei vii și cei morți afirmă rolul individului în cadrul societății și contribuie la consolidarea statutului politic și social al comunităților indigene din Mexic, detaliază sursa citată anterior.

Tradiția își are originile în Mexic, dar este păstrată în toată America Latină, fiecare țară având tradiții specifice. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Cerasela Bădiță, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.ich.unesco.org