''Înțelegerea ce trebuia realizată cât mai curând cu Poarta ridica și ea multe probleme, deoarece mai întâi trebuia obținută recunoașterea principelui și, dacă nu chiar abolirea, atunci măcar modelarea în alt chip a vasalității de până acum. Pentru a înlătura toate piedicile care se ridicau în calea acestei dorințe, principele se hotărî să-i facă o vizită sultanului. Aceasta avu loc în octombrie, după ce în prealabil domnitorul efectuase o călătorie mai lungă prin Moldova. Această din urmă călătorie a fost foarte importantă pentru întărirea unității Principatelor și, prin prestanța personală a principelui, le-a luat pământul de sub picioare anumitor mișcări separatiste care se tot manifestaseră în ultima vreme. În voiajul spre capitala turcă, principele Carol a pornit cu deosebită satisfacție, căci oamenii de stat români reușiseră să încheie cu Turcia un acord politic foarte important, acord care ținea cont de situația grea a României și care, în sfârșit, îi conferea acesteia o poziție internațională sigură, absolut necesară pentru obținerea recunoașterii din partea puterilor garante și pentru ieșirea din îngrozitoarea criză financiară prin împrumuturi externe. Principele a adus la cunoștința poporului acest acord favorabil printr-o proclamație, subliniind că în sfârșit Poarta satisfăcuse dorințele românilor de a avea o dinastie ereditară și un stat constituțional și că el spera foarte mult ca strădaniile lui pentru progresul și prosperitatea patriei să fie și de acum înainte sprijinite de pronia cerească.'' (''Regele Carol I al României'', de Paul Lindenberg, Editura Humanitas, 2016) AGERPRES