Scriitorul Jonathan Swift s-a născut la Dublin, Irlanda, la 30 noiembrie 1667. Tatăl său, avocat, care se numea tot Jonathan Swift, a murit cu doar două luni înainte de nașterea sa.

Fără un venit constant, mama sa se chinuia să-și întrețină nou-născutul. Mai mult, Jonathan era un copil bolnăvicios. Ulterior s-a descoperit că suferea de boala Méniere, o afecțiune a urechii interne. În efortul de a-i oferi fiului ei cea mai bună educație posibilă, mama lui Swift l-a dat în grija lui Godwin Swift, fratele regretatului ei soț și membru al respectatului grup de avocați și judecători profesioniști Gray's Inn. Godwin Swift și-a înscris nepotul la Kilkenny Grammar School (1674-1682), care era probabil cea mai bună școală din Irlanda la acea vreme.

Tranziția lui Swift de la o viață de sărăcie la un mediu riguros de școală privată s-a dovedit a fi dificilă. Cu toate acestea, viitorul poet și dramaturg William Congreve i-a devenit prieten apropiat. La vârsta de 14 ani, Swift și-a început studiile universitare la Trinity College din Dublin, menționează www.biography.com.

În 1686, a obținut o licență în arte și a continuat să urmeze un masterat.

La scurt timp după începerea cercetărilor sale, au izbucnit tulburări uriașe în Irlanda. Regele Irlandei, Angliei și Scoției urma să fie în curând răsturnat. Ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Revoluția Glorioasă din 1688 l-a determinat pe Swift să se mute în Anglia și să o ia de la capăt. Mama sa i-a găsit un post de secretar sub îndrumarea veneratului om de stat englez, Sir William Temple. Timp de 10 ani, Swift a lucrat în Moor Park din Surrey și a fost asistentul lui Temple, ajutându-l cu treburi politice, precum și cu cercetarea și publicarea propriilor eseuri și memorii. Temple a fost impresionat de abilitățile lui Swift și, după un timp, i-a încredințat sarcini sensibile și importante.

În anii petrecuți la Moor Park, Swift a întâlnit-o pe fiica menajerei lui Temple, o fetiță de doar 8 ani pe nume Esther Johnson. Când s-au întâlnit prima dată, ea era cu 15 ani mai mică decât Swift, dar, în ciuda diferenței de vârstă, aveau să devină apropiați pentru tot restul vieții. Când era copil, el i-a fost mentor și tutore și i-a dat porecla 'Stella'. Când a devenit majoră, au menținut o relație strânsă, dar ambiguă, care a durat până la moartea lui Johnson. Se zvonea că s-au căsătorit în 1716 și că Swift a păstrat în permanență o șuviță din părul lui Johnson.

În deceniul său de muncă pentru Temple, Swift s-a întors în Irlanda de două ori. Într-o călătorie din 1695, a îndeplinit toate cerințele necesare pentru a deveni preot hirotonit în tradiția anglicană. Sub influența lui Temple, a început, de asemenea, să scrie, mai întâi eseuri scurte și apoi un manuscris pentru o carte ulterioară. În 1699, Temple a murit. Swift a finalizat sarcina de a edita și publica memoriile sale - nu fără dispute din partea mai multor membri ai familiei lui Temple - și apoi, cu reticență, a acceptat un post mai puțin important ca secretar și capelan al contelui de Berkeley.

După ce a făcut lunga călătorie până la moșia contelui, Swift a fost informat că postul fusese ocupat. Descurajat, dar ingenios, s-a bazat pe calificările sale preoțești și a găsit de lucru slujind o mică congregație la doar 32 de kilometri în afara Dublinului. În următorii 10 ani, a grădinărit, a predicat și a lucrat la casa pe care i-a oferit-o biserica. De asemenea, a revenit la scris. Primul său pamflet politic a fost intitulat 'A Discourse on the Contests and Dissentions in Athens and Rome' ('Un discurs despre luptele și disensiunile din Atena și Roma').

În 1704, Swift a publicat anonim 'A Tale of a Tub' ('Poveste despre un Tub') și 'The Battle of the Books' ('Bătălia Cărților'). Tub, deși foarte popular în rândul maselor, a fost aspru dezaprobat de Biserica Anglicană. Aparent, acesta critica religia, dar Swift a considerat-o o parodie a mândriei. Cu toate acestea, scrierile sale i-au adus o reputație la Londra, iar când conservatorii au venit la putere în 1710, i-au cerut să devină redactor al 'Examiner', ziarul lor oficial.

După un timp, s-a cufundat complet în peisajul politic și a început să scrie unele dintre cele mai tăioase și cunoscute pamflete politice ale vremii, inclusiv 'The Conduct of the Allies' ('Conduita Aliaților'), un atac la adresa whigilor. Având acces la cercul interior al guvernului conservator, Swift și-a expus gândurile și sentimentele private într-un șir de scrisori către iubita sa Stella. Acestea aveau să fie publicate ulterior sub titlul 'The Journal to Stella' ('Jurnalul către Stella').

Swift s-a întors în Irlanda. În 1713, a preluat postul de decan la Catedrala Sf. Patrick din Dublin. A scris poemul său lung și plin de istorie, 'Cadenus and Vanessa' ('Cadenus și Vanessa').

În 1726, după ce a terminat în sfârșit manuscrisul, a călătorit la Londra și a beneficiat de ajutorul mai multor prieteni, care l-au publicat anonim sub titlul 'Travels into Several Remote Nations of the World, in Four Parts. By Lemuel Gulliver, First a Surgeon, and then a Captain of Several Ships' ('Călătorii în mai multe națiuni îndepărtate ale lumii, în patru părți. De Lemuel Gulliver, mai întâi chirurg și apoi căpitan de mai multe nave' - cunoscută și, mai simplu, sub numele de 'Gulliver's Travels' ('Călătoriile lui Gulliver'). Cartea a avut un succes imediat. Interesant este că o mare parte din firul narativ indică evenimente istorice pe care Swift le trăise cu ani înainte, în timpul unor intense tulburări politice, mai menționează www.biography.com.

La scurt timp după celebrarea acestei opere, iubita de multă vreme a lui Swift, Esther Johnson, s-a îmbolnăvit. Ea a murit în ianuarie 1728. Sfârșitul vieții sale l-a determinat pe Swift să scrie 'The Death of Mrs. Johnson' ('Moartea doamnei Johnson'). La scurt timp după moartea ei, o serie de alți prieteni ai lui Swift au murit și ei, inclusiv John Gay și John Arbuthnot. Swift, mereu susținut de oamenii din jurul său, era acum destul de tulburat.

În 1742, Swift a suferit un accident vascular cerebral și și-a pierdut capacitatea de a vorbi. La 19 octombrie 1745, Jonathan Swift a murit. A fost înmormântat lângă Esther Johnson în Catedrala Sf. Patrick din Dublin. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com