Considerat unul dintre cei mai importanți gânditori spanioli al secolului XX, Jose Ortega y Gasset s-a născut la 9 mai 1883, în Madrid, potrivit plato.stanford.edu.

A învățat la colegiul iezuit Sf. Stanislaus Kostka din Malaga, între 1891 și 1897.

La doar 14 ani, s-a înscris la Universitatea din Deusto, Bilbao, unde a studiat timp de un an. Între 1898 și 1904, a fost studentul Facultății de Filosofie și Litere din cadrul Universității Centrale din Madrid, unde și-a obținut doctoratul în filosofie cu teza 'Spaimele anului 1000'.

A efectuat studii post-universitare în perioada 1905-1907, la Nurnberg, Leipzig, Berlin și, în special, Marburg. La Universitatea din Marburg s-a dedicat studiului filosofiei neo-kantiene, alături de Hermann Cohen și Paul Natorp, printre alții.

Jose Ortega y Gasset s-a întors în Spania în 1908, unde a fost numit profesor de filosofie, logică și etică la Școala Superioară del Magisterio din Madrid.

Doi ani mai târziu, s-a căsătorit cu traducătoarea și feminista Rosa Spottorno Topete. Tot în 1910, a devenit profesor de metafizică la Universitatea Complutense din Madrid, poziție pe care a ocupat-o, în total, timp de 25 de ani, cu unele întreruperi.

În 1914, a fondat Liga de Educacion Politica Espanola și a devenit membru al Real Academia de Ciencias Morales y Politicas, punctează humanitas.ro.

A înființat revista Espana în 1915, apoi publicația El Sol, în 1917. În 1923, a fondat Revista de Occidente, al cărei director a fost până în 1936.

Eseurile publicate în El Sol aveau să constituie două dintre cele mai cunoscute cărți semnate de Jose Ortega y Gasset: 'Espana invertebrada' ('Spania nevertebrată', 1921) și 'La rebelion de las masas' ('Revolta maselor', 1930).

În 1930, s-a alăturat mișcării republicane și, în anul următor, a fost ales deputat de Leon în Adunarea Constituantă a celei de-a Doua Republici Spaniole. Începând cu 1932, s-a retras treptat din politică. După izbucnirea Războiului Civil, în august 1936, s-a aflat în exil la Buenos Aires, Argentina.

În 1946 a revenit definitiv la Madrid, evitând însă orice colaborare cu regimul lui Franco. Doi ani mai târziu, a întemeiat, împreună cu discipolul său Julian Marias, Instituto de Humanidades.

S-a stins din viață la Madrid, în ziua de 18 octombrie 1955.

Filosofia lui Jose Ortega y Gasset reunește abordări existențialiste, fenomenologice și pragmatice, urmărind să se raporteze la viață așa cum este ea trăită, și nu sub forma unor idei abstracte izolate.

În acest sens, gânditorul spaniol a criticat atât idealismul, concepția filosofică potrivit căreia spiritul și gândirea sunt factori primordiali, iar materia și natura factori secundari, derivați, dar și realismul filosofic, potrivit căruia realitatea există complet independent de mintea care o percepe.

Cheia de boltă a filosofiei lui Ortega y Gasset este 'Yo soy yo y mi circunstancia' ('Eu sunt eu și circumstanța mea'). Singura realitate ultimă este viața individuală a fiecăruia, iar aceasta este compusă din elemente ce nu pot fi separate: sinele individual și condițiile externe specifice în care acesta se află. Omul nu poate fi înțeles separat de contextul istoric, social și geografic în care trăiește.

Cartea 'Revolta maselor', publicată în 1930, este o analiză a situației sociale și politice a vremii, în care autorul anunță apariția unui nou tip de om: 'omul-masă'. Acesta există indiferent de clasa socială din care face parte și este un personaj mediocru, golit de istorie și de propriu-i trecut, lipsit de valori morale, interioritate și incapabil să creeze cultură. Ortega y Gasset atrage atenția asupra pericolului pe care accederea la putere a 'omului-masă' îl reprezintă pentru civilizație.

Alte lucrări importante semnate de Jose Ortega y Gasset sunt: 'Meditaciones del Quijote' ('Meditații despre Don Quijote', 1914), 'El tema de nuestro tiempo' ('Tema vremii noastre', 1923), 'Que es filosofia?' ('Ce este filosofia', publicată postum în 1957), 'Meditacion de Europa' ('Meditații despre Europa', publicată postum în 1960).

Jose Ortega y Gasset a exercitat o puternică influență asupra așa-numitei 'Școli de la Madrid', un grup de filosofi din care au făcut parte Jose Gaos, Julian Marias și Xavier Zubiri. În literatură, scrierile sale au constituit o sursă de inspirație pentru poeții 'Generației '27', un cerc literar din care au făcut parte, printre alții, Pedro Salinas și Rafael Alberti. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: historia-hispanica.rah.es