La 16 octombrie 1945, reprezentanți din 42 de țări s-au reunit la Quebec, Canada, pentru a crea FAO - Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură. Prin acest demers, statele au făcut încă un pas important în lupta perpetuă a omului împotriva foametei și malnutriției. Prin înființarea FAO, au oferit un mecanism prin care țările membre să poată face față unui set de probleme care reprezintă o preocupare majoră pentru omenire, amintește https://www.fao.org/.

În evoluția sa, omul a fost mult mai capabil să-și asigure o aprovizionare constantă cu hrană prin cultivarea plantelor și creșterea animalelor. Însă acest fapt a adus cu el o extindere a problemei, deoarece a deschis calea pentru o creștere a numărului de oameni pe care Pământul îi putea susține, iar în cele din urmă această creștere a erupt în explozia demografică din ultimul secol, arată lucrarea 'FAO: its origins, formation and evolution 1945-1981', de Ralph W. Phillips, publicată în 1981.

Omul a făcut mulți pași înainte în eforturile sale de a asigura o aprovizionare adecvată cu alimente: a dezvoltat soiuri îmbunătățite de plante și animale mai productive, a creat utilajele agricole, îngrășămintele și pesticidele, a dezvoltat metode îmbunătățite de procesare, depozitare și distribuție. În unele țări, au apărut surplusuri alimentare, dar în multe părți ale lumii creșterea populației a depășit creșterile producției, iar mulți oameni au ajuns subnutriți sau malnutriți, sau ambele.

Problema a fost adusă în prim plan de cel de-Al Doilea Război Mondial. Producția agricolă a fost perturbată în zone vaste. Fabricile care produceau îngrășăminte, pesticide și utilaje agricole au fost distruse sau deturnate către alte utilizări. Comerțul și distribuția produselor agricole au fost grav perturbate. Astfel, în timp ce problema aprovizionării cu alimente fusese deja discutată în Liga Națiunilor în 1935, înființarea sa a ajuns realitate în prima parte a perioadei de reconstrucție postbelică, evocă lucrarea citată.

Mai puțin cunoscută decât uciderea în masă deliberată asociată cu cel de-Al Doilea Război Mondial este amploarea vieților pierdute cauzate de privarea de alimente. Din cele 60 de milioane de decese atribuite conflictului, se estimează că cel puțin o treime au fost cauzate de malnutriție și boli asociate, potrivit paginii https://openknowledge.fao.org/. În 1943, în Bengal, aproximativ trei milioane au pierit din cauza foametei. În Ucraina (pe atunci sovietică), foametea ucisese milioane de oameni chiar înainte de începerea războiului. Alte milioane au murit în China. În Europa de Vest, în țări care fuseseră destul de bogate, consecințele sociale și economice ale războiului au fost extrem de sumbre: în timpul iernii 1944-1945, în Olanda, oamenii au ajuns să mănânce bulbi de lalele; în Belgia de la începutul perioadei postbelice, rahitismul a afectat 80% dintre copii.

Arhiva istorică AGERPRES

Astfel, odată cu sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, vine și decizia de a pune capăt, odată pentru totdeauna, sărăciei și foametei. În anumite zone ale globului, producția alimentară se micșorase - cu până la o treime în Europa, în țările Uniunii Sovietice și în Africa de Nord și cu o zecime în Asia de Est. Între timp, populația lumii crescuse cu o zecime. Aceste evoluții au determinat o scădere generală a producției agricole pe cap de locuitor de 15% față de anii de dinainte de război.

Într-un astfel de peisaj, continentul Statelor Unite ale Americii fusese ferit de conflicte directe: producția agricolă de acolo continuase să crească, revenindu-și după criza din 1929 și începutul anilor 1930, astfel că un pilon care a stat la baza creării Organizației pentru Alimentație și Agricultură a provenit de acolo. Totuși, conceptul a ceea ce avea să devină Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) - ideea unui congres cu misiunea de a răspândi expertiza agricolă și de a îmbunătăți soarta fermierilor din toate națiunile - a fost anterior războiului, mai arată sursa citată anterior. Ideea unei astfel de organizații provenea încă din 1905 de la un american vizionar - agronomul David Lubin (1849-1919).

La 16 octombrie 1945, reuniți la emblematicul Château Frontenac din orașul Quebec, reprezentanți din 34 de guverne au semnat Constituția pentru o organizație permanentă în domeniul alimentației și agriculturii. Până la sfârșitul primei conferințe FAO, două săptămâni mai târziu, numărul membrilor crescuse la 42. Oarecum paradoxal, crearea FAO este anterioară celei a Națiunilor Unite, care aveau să ia ființă oficial abia opt zile mai târziu (Carta ONU fusese semnată în iunie precedent la San Francisco, dar încă nu atinsese pragul de ratificare). Constituția Organizației a stabilit-o ca un organism colaborativ, cu un mandat larg pentru a promova cunoștințele agricole și bunăstarea nutrițională. Primul său director general, John Boyd Orr (1880-1971), era originar din Scoția, mai amintește https://openknowledge.fao.org/.

Preambulul Constituției FAO menționa: 'Națiunile, acceptând această Constituție, fiind hotărâte să promoveze bunăstarea comună prin promovarea acțiunilor separate și colective din partea lor în scopul: creșterii nivelului de nutriție și a standardelor de viață ale popoarelor aflate sub jurisdicția lor; asigurării îmbunătățirilor în eficiența producției și distribuției tuturor produselor alimentare și agricole; îmbunătățirii condiției populațiilor rurale; și contribuind astfel la o economie mondială în expansiune și asigurând libertatea umanității față de foamete; prin prezenta, se înființează Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură [...], prin intermediul căreia Membrii își vor raporta reciproc măsurile luate și progresele realizate în domeniul de acțiune menționat mai sus.'

Inițial situat la Washington DC, sediul FAO a fost apoi transferat la Roma, unde se afla sediul IIA (Institutul Internațional pentru Agricultură), ca o recunoaștere a succesului Italiei în cooperarea internațională în domeniul alimentar. În 1951, organizația s-a stabilit într-o clădire a cărei destinație inițială a fost de Minister al Africii Italiene în epoca colonială. Făcând legătura dintre două situri antice, Termele lui Caracalla și Circus Maximus, Palazzo FAO, proiectat conform principiilor raționaliste și extins cu elemente de stil internațional postbelic, găzduiește astăzi aproximativ 3.000 de persoane. Printre sediile agențiilor ONU, cel al FAO este unul dintre cele mai importante din punct de vedere arhitectural, arată sursa citată.

Aniversarea a 75 de ani de activitate

La împlinirea a 75 de ani de activitate, pe pagina dedicată acestei aniversări, istoria FAO este împărțită astfel: Creștere/ Grow (1945-1970), Hrănire/ Nourish (1970-1995), Susținere/ Sustain (1995-2020), Împreună/ Together (2020-2045).

Ecuația simplă de la începuturile instituției - a crește mai mult pentru a hrăni mai mult - a devenit mult mai complexă, dacă nu chiar depășită, notează https://openknowledge.fao.org/.

La doar câțiva ani distanță de termenul limită global pentru eradicarea foametei și malnutriției, zeci de țări rămân în afara drumului cel bun. Subnutriția este din nou în creștere. Aproape 200 de milioane de copii sub cinci ani sunt încă subdezvoltați. Un număr uimitor de trei miliarde de persoane nu își pot permite cea mai sănătoasă dietă de bază. Obezitatea și bolile netransmisibile legate de dietă se răspândesc atât la adulți, cât și la copii, pe fondul indiciilor că o abundență de alimente ultraprocesate ar fi putut modifica pe termen lung microbiota umană - multitudinea de celule microbiene care ne populează intestinele.

Între timp, la nivel național, guvernele adoptă cadre pentru a canaliza inovația: la mijlocul anului 2019, cel puțin 49 de țări aveau strategii bioeconomice implementate. În anul următor, Uniunea Europeană a dezvăluit strategia 'De la fermă la furculiță' (Farm to Fork), care stabilește obiectivul unui sistem alimentar regional echitabil, sănătos și ecologic. În 2019, statele membre au însărcinat FAO să elaboreze un mecanism care să armonizeze politicile și standardele în digitalizarea producției alimentare.

În taberele de refugiați africani, organizația soră a FAO, Programul Alimentar Mondial, implementează deja chatbots pentru a evalua nevoile alimentare și nutriționale. Având în vedere că inteligența artificială (IA) va câștiga o importanță tot mai mare în aplicațiile care implică securitatea alimentară, nutriția și sănătatea, FAO și-a unit forțele cu Vaticanul și giganții tehnologici globali pentru a susține Apelul de la Roma pentru Etica IA - un document care îmbină viziunea morală, previziunea științifică și efortul de reglementare.

Platforma geospațială Hand-in-Hand (2020) cumulează peste un milion de straturi geospațiale și mii de serii statistice cu peste 4.000 de înregistrări de metadate, reunind informații geografice și date statistice din peste zece domenii legate de alimentație și agricultură - de la securitatea alimentară, culturi, sol, teren, apă, climă, pescuit, animale până la silvicultură. De asemenea, include informații despre impactul COVID-19 asupra alimentației și agriculturii. Datele au fost obținute de la FAO și de la alți furnizori de date publice de top din cadrul ONU, precum și de la ONG-uri, mediul academic, sectorul privat și agențiile spațiale. De asemenea, încorporează date FAOSTAT privind alimentația și agricultura pentru cele 194 de țări membre ale FAO plus 51 de teritorii, din 1961 până în cel mai recent an disponibil.

Anul 2030 rămâne orizontul pentru eradicarea foametei și a malnutriției în toate formele lor. În cursa pentru îndeplinirea acestei misiuni, am văzut peisaje schimbându-se, fețele agriculturii transformându-se, aplicațiile direcționând utilaje. Hrana în sine s-a schimbat, la fel și înțelegerea noastră biologică și culturală despre ea. Modul în care hrănim lumea, în cele din urmă, contează mai puțin. Dar faptul că o facem - în curând, durabil, prin mijloace sigure și demne - contează mai mult cu fiecare minut, subliniază FAO. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: cemas.global