Președintele american Dwight D. Eisenhower, cel de-al 34-lea lider de la Casa Albă (1953-1961), a pus în slujba Statelor Unite ale Americii prestigiul său de comandant militar, obținut în cel de-Al Doilea Război Mondial pe frontul din Europa, contribuția sa de abil negociator în obținerea armistițiului în conflictul Coreii și implicarea activă în slujba păcii mondiale prin adoptarea Programului ''Atomi pentru Pace''. În plan intern, a îndeplinit un rol semnificativ de factor decizional abil și de mediator politic în călăuzirea politicilor publice executive la nivel federal în cele două mandate de la Casa Albă în slujba interesului cetățeanului american, conform www.whitehouse.gov și https://georgewbush-whitehouse.archives.gov.

S-a născut la 14 octombrie 1890, în Denison, statul Texas, potrivit https://www.americanhistorycentral.com. A crescut în Abilene, Kansas. A excelat în sport, în timpul liceului, și a primit recomandarea necesară pentru înscrierea la prestigioasa Academie West Point, fiind admis la 4 iunie 1911. A absolvit West Point la 15 iunie 1915.

După studii, a fost trimis în calitate de locotenent la una dintre unitățile Armatei SUA, la Fort Sam Houston, în apropiere de San Antonio, Texas, făcându-se remarcat în staff-ul unor generali precum John J. Pershing, Douglas MacArthur și Walter Krueger. După incidentul de la Pearl Harbour, a fost chemat de generalul George C. Marshall, la Washington DC, pentru a lucra la planurile de război ale SUA.

Sursa foto: thenmusa.org 

A comandat debarcarea Forțelor aliate în Africa de Nord, în noiembrie 1942, apoi în cadrul operațiunii debarcării în Normandia, în vara anului 1944, la 6 iunie, în calitate de comandant suprem al forțelor aliate care deschideau acest front în Franța, conform www.whitehouse.gov.

Sursa foto: thenmusa.org 

După război, a devenit președinte al Universității Columbia, în 1948, iar, la sfârșitul acelui an, a publicat cartea sa ''Cruciadă în Europa'' (''Crusade in Europe'', care s-a vândut foarte bine, potrivit https://www.britannica.com.

Și-a asumat, la 19 decembrie 1950, comanda forțelor NATO din Europa, în calitate de comandant SACEUR (Supreme Allied Commander Europe). La 2 aprilie 1951, Eisenhower a activat cartierul general al Comandamentului SHAPE (Supreme Headquarters Allied Powers Europe), în suburbia pariziană Rocquencourt, conform https://www.eucom.mil și https://shape.nato.int. Ulterior, în 1967, pe fondul disputei dintre guvernul Franței și Alianța Nord-Atlantică, cartierul general al SHAPE a fost mutat de la Rocquencourt la Casteu (Belgia), potrivit https://shape.nato.int.

Sursa foto: politico.com 

Pe lângă funcția de comandant al tuturor Forțelor Aliate din Europa, sub comanda NATO - respectiv în cadrul Comandamentului Aliat pentru Europa (Allied Command Europe - ACE), Eisenhower a fost însărcinat, de președintele american Harry Truman, să exercite comanda operațională a tuturor forțelor SUA din Europa aflate sub jurisdicția guvernului american (Forțele Armatei, Forțele Aeriene Americane, Forțele Navale Americane din Mediterana și din estul Atlanticului), menționează https://www.eucom.mil.

În calitate de primul comandant al SACEUR, Eisenhower a ocupat această funcție, până la 30 mai 1952, indică https://www.eucom.mil.

Reprezentanți ai Partidului Republican au mers la comandamentul NATO, de lângă Paris, și l-au convins pe Eisenhower să candideze la funcția de președinte al SUA în cadrul alegerilor din 4 noiembrie 1952. Pentru a putea candida la o funcție politică, s-a retras în iunie 1952 din armata americană, după 37 de ani în slujba structurilor militare americane. A câștigat nominalizarea pentru a candida la alegerile prezidențiale, în cadrul Convenției naționale republicane din Chicago, la 7-11 iulie 1952. Notorietatea sa de militar și funcțiile publice acumulate l-au ajutat în campania electorală, având sloganul politic ''I like Ike'', reușind să câștige alegerile cu 442 de voturi în Colegiul Electorilor, față de 89 cât a obținut adversarul său, democratul Adlai E. Stevenson. La votul popular, Eisenhower a obținut 33.778.963, iar Stevenson a fost votat de 27.314.992 de alegători, potrivit https://www.britannica.com.

Eisenhower s-a implicat în mod consistent în obținerea acordului pentru semnarea armistițiului din 27 iulie 1953 privind conflictul din Coreea, care a dus la trasarea graniței care reglementează, în prezent, delimitările de zonă demilitarizată și raporturile dintre cele două state vecine coreene, potrivit https://presidents.website.

Deopotrivă, s-a implicat în procesul internațional de dezarmare nucleară, participând la Geneva, în iulie 1955, la o întâlnire cu lideri ai guvernelor francez, britanic și sovietic, prilej cu care președintele american și omologul sovietic au convenit asupra primelor detalii ale Tratatului Cer Deschis, prin care fiecare dintre părți permite accesul celeilalte pentru a supraveghea și a fotografia aerian facilități militare. Acest demers a contribuit deopotrivă și la relaxarea relațiilor dintre cele două superputeri antagonice ale războiului rece, Washington și Moscova.

În septembrie 1955, Eisenhower a suferit un atac de cord în Denver, Colorado, iar după șapte săptămâni de spitalizare a părăsit unitatea spitalicească, iar, în februarie 1956, medicii au anunțat că s-a recuperat complet, potrivit https://georgewbush-whitehouse.archives.gov.

Campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 1956 a fost măcinată de declanșarea crizei Suezului, determinându-l pe liderul de la Casa Albă să meargă în Congresul SUA și să ceară adoptarea legislației care avea să fie denumită Doctrina Eisenhower, un angajament al trimiterii de forțe americane către orice țară din Orientul Mijlociu care cere asistență împotriva agresiunii comuniste, conform https://www.britannica.com.

În 6 noiembrie 1956 a fost ales pentru al doilea mandat în fruntea Statelor Unite ale Americii, învingându-l, din nou, pe contracandidatul său, democratul Adlai Stevenson. La votul electoral a strâns 35.581.003 de voturi, iar Stevenson a obținut 25.738.765 de voturi din partea alegătorilor, iar în cadrul Colegiului Electoral, republicanul Eisenhower a obținut 457 de voturi, iar oponentul său 73 de voturi, potrivit https://www.270towin.com.

În primăvara anului 1959, Eisenhower și-a asumat un rol mai energic și mai important în ce privește călăuzirea politicii externe americane. A călătorit peste 300.000 de mile (circa 480.000 de km) în 27 de state în ultimii săi doi ani de mandat, o perioadă pe care istoricii o caracterizează drept ''era noului Eisenhower'', potrivit https://www.britannica.com. A valorificat din plin apariția televiziunii și a presei audio-vizuale prin transmiterea publică a mesajelor prin conferințe de presă transmise în direct. A luat parte la numeroase turnee diplomatice în capitale ale lumii pentru a promova interesele naționale ale SUA în materie de politică externă.

Pentru a îmbunătăți relațiile SUA cu Uniunea Sovietică, l-a invitat pe liderul sovietic Nikita Hrușciov să viziteze Statele Unite ale Americii, acesta din urmă a dat curs invitației și a avut loc vizita de stat, în perioada 15-27 septembrie 1959, prilej cu care cei doi lideri au purtat discuții private ''tête-à-tête'', potrivit www.upi.com și https://www.whitehousehistory.org. Vizita de stat a contribuit, pentru o scurtă perioadă, la determinarea unei stări de relaxare în relațiile sovieto-americane.

O altă preocupare majoră a lui Eisenhower, pe plan internațional, a vizat implicarea în eforturile pentru menținerea păcii internaționale privind utilizarea tehnologiei nucleare și sprijinirea dezvoltării în scopuri pașnice a acesteia. A făcut acest lucru prin promovarea Programului ''Atomi pentru Pace'', prin discursul celebru susținut la Națiunile Unite în 8 decembrie 1953, prin care propunea folosirea în scopuri pașnice a energiei nucleare și cooperarea internațională în ce privește tehnologia nucleară. În conformitate cu prevederile programului implementat, au fost semnate de către SUA peste 30 de acorduri cu state de pe mapamond pentru schimb de cunoaștere cu state non-nucleare pentru a le ajuta să dezvolte reactoare nucleare în scopuri pașnice, potrivit https://nuclearweaponsedproj.mit.edu și https://ahf.nuclearmuseum.org.

În politica internă, a continuat mare parte din programele New Deal și Fair Deal, scoțând în evidență un buget federal echilibrat. Acolo unde au apărut probleme de segregare rasială, președintele a trimis armata, în Little Rock, Arkansas, pentru a se asigura de respectarea legii federale, potrivit https://www.whitehouse.gov.

După ce a părăsit funcția de la Casa Albă, în ianuarie 1961, s-a stabilit la ferma sa din Gettysburg, dar a avansat public principiul respectării necesității politice privind puterea militară adecvată a SUA, atrăgând atenția, în același timp, asupra faptului că exercitarea unor cheltuieli militare prelungite ar putea periclita modul de viață american.

Dwight D. Eisenhower s-a stins din viață la 28 martie 1969, la Walter Reed Army Hospital din Washington, DC, conform https://www.whitehouse.gov și https://www.eisenhowerlibrary.gov. A fost înmormântat, la 2 aprilie 1969, în Abilene, Kansas, în cadrul Dwight Eisenhower Presidential Library and Museum. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: bidenwhitehouse.archives.gov