Cariera politică a 'Doamnei de Fier' (Iron Lady) fost una dintre cele mai remarcabile din timpurile moderne. Născută la 13 octombrie 1925, în Grantham, un orășel comercial din estul Angliei, Margaret Thatcher a devenit prima și, timp de două decenii, singura femeie care a condus una dintre cele mai importante democrații majore. A câștigat trei alegeri generale succesive și a fost prim-ministru al Marii Britanii timp de peste 11 ani (1979-1990), un record neegalat în secolul al XX-lea, notează https://www.margaretthatcher.org/.

Locul natal și copilăria lui Margaret Thatcher în Grantham au jucat un rol important în formarea convingerilor sale politice. Părinții ei, Alfred și Beatrice Roberts, erau metodiști. Viața socială a familiei se desfășura în mare parte în cadrul comunității strânse a congregației locale, în limitele unor tradiții puternice de ajutorare reciproc, muncă caritabilă și sinceritate, amintește sursa citată.

Margaret Roberts a urmat cursurile unei școli locale de stat și de acolo a obținut un loc la Oxford, unde a studiat chimia la Somerville College (1943-47). Mentorul ei a fost Dorothy Hodgkin, o pionieră a cristalografiei cu raze X, câștigătoare a Premiului Nobel în 1964.

Dar chimia a ocupat un loc secundar după politică în planurile de viitor ale lui Margaret Thatcher. Politica conservatoare fusese întotdeauna o caracteristică a vieții sale de familie: tatăl ei era consilier local în Grantham și discuta cu ea despre problemele zilei. A fost aleasă președintă a Asociației Studenților Conservatori de la Oxford și a cunoscut mulți politicieni importanți, fiind cunoscută conducerii partidului în momentul înfrângerii devastatoare a acestuia în fața Partidului Laburist, la alegerile generale din 1945.

S-a căsătorit în 1951 cu Denis Thatcher, un om de afaceri care conducea firma familiei sale, înainte de a deveni director executiv în industria petrolieră. Gemenii lor - Mark și Carol - s-au născut în 1953.

În anii 1950, Margaret Thatcher a studiat Dreptul, specializându-se în fiscalitate. A fost aleasă în Parlament în 1959 reprezentând Finchley, o circumscripție din nordul Londrei, pe care a continuat să o reprezinte până când a fost numită membră a Camerei Lorzilor (ca baroneasa Thatcher), în 1992.

În perioada 1964-1970, când conservatorii erau din nou în opoziție, și-a stabilit locul printre figurile importante ale partidului. Când conservatorii au revenit la putere în 1970, sub conducerea lui Edward Heath, a obținut funcția de secretar al educației, potrivit sursei citate.

Mandatele de premier al Marii Britanii

Conservatorii au câștigat o majoritate parlamentară de 43 de voturi la alegerile generale din mai 1979. A doua zi, Margaret Thatcher a devenit prim-ministru al Regatului Unit.

Noul guvern s-a angajat să oprească și să inverseze declinul economic al Marii Britanii. Pe termen scurt, au fost necesare măsuri dureroase. Deși impozitele directe au fost reduse, pentru a restabili stimulentele, bugetul trebuia echilibrat, așadar impozitele indirecte au fost majorate. Economia intra deja în recesiune, inflația creștea, iar ratele dobânzilor trebuiau majorate pentru a o controla. Până la sfârșitul primului mandat al lui Margaret Thatcher, numărul șomerilor în Marea Britanie depășea 3 milioane și a început să scadă abia în 1986. Nimeni nu prezisese cât de gravă va fi recesiunea, mai amintește sursa citată.

Cu toate acestea, s-au obținut câștiguri vitale pe termen lung. Inflația a fost pusă sub control, iar guvernul a reușit să reseteze așteptările că va face tot ce este necesar pentru a o menține la un nivel scăzut. Bugetul din primăvara anului 1981 a făcut posibilă o reducere a ratelor dobânzilor. Redresarea economică a început în același trimestru și au urmat opt ani de creștere.

Sprijinul politic a decurs din această realizare, dar realegerea guvernului a fost asigurată de un eveniment neprevăzut: Războiul Insulelor Falkland. Invazia insulelor de către Junta Argentiniană în aprilie 1982 a fost întâmpinată de Margaret Thatcher în mod ferm, potrivit biografiei amintite. Deși a colaborat cu administrația SUA în căutarea posibilității unei soluții diplomatice, o forță operativă militară britanică a fost trimisă pentru a recuceri insulele. Când diplomația a eșuat, acțiunea militară a avut rapid succes, iar Insulele au revenit sub control britanic până în iunie 1982.

Electoratul a fost impresionat. Puțini lideri britanici sau europeni ar fi luptat pentru insule. Procedând astfel, Margaret Thatcher a pus bazele unei politici externe britanice mult mai viguroase și mai independente în restul anilor 1980. Când au avut loc alegerile generale din iunie 1983, guvernul a fost reales cu o majoritate parlamentară (144 de locuri).

În al doilea mandat de premier, în timpul uneia dintre cele mai lungi greve miniere din țară, în octombrie 1984, Armata Republicană Irlandeză (IRA) a bombardat hotelul în care se afla Margaret Thatcher, în Brighton, în timpul conferinței anuale a Partidului Conservator. Deși a supraviețuit nevătămată, unii dintre cei mai apropiați colegi ai săi s-au numărat printre victime. Niciun prim-ministru britanic din secolul al XX-lea nu a fost vreodată mai aproape de asasinat, subliniază site-ul Fundației Margaret Thatcher.

Politica britanică în Irlanda de Nord fusese o sursă permanentă de conflict pentru fiecare prim-ministru din 1969, dar Margaret Thatcher a stârnit ura din partea IRA pentru refuzul ei de a satisface cererile lor politice, în special în timpul grevelor foamei din închisori din 1980-1981.

Politica sa a fost implacabil ostilă terorismului, deși și-a aliniat această poziție prin negocierea Acordului Anglo-Irlandez din 1985 cu Republica Irlanda. Acordul a fost o încercare de a îmbunătăți cooperarea în domeniul securității dintre Marea Britanie și Irlanda și de a acorda o oarecare recunoaștere perspectivei politice a catolicilor din Irlanda de Nord, o inițiativă care a câștigat susținerea călduroasă a administrației lui Ronald Reagan și a Congresului SUA.

Economia a continuat să se îmbunătățească în timpul legislaturii 1983-1987, iar politica de liberalizare economică a fost extinsă. Guvernul a început să urmeze o politică de vânzare a activelor statului, care în total reprezentau peste 20% din economie când conservatorii au ajuns la putere, în 1979. Privatizările britanice din anii 1980 au fost primele de acest fel și s-au dovedit a avea influență în întreaga lume. Oriunde a fost posibil, vânzarea activelor statului a avut loc prin oferirea de acțiuni publicului, cu condiții generoase pentru micii investitori.

Guvernele Thatcher au prezidat o creștere semnificativă a numărului de persoane care economiseau prin intermediul pieței bursiere. De asemenea, au încurajat oamenii să-și cumpere propriile case și să își asigure pensii private, politici care, în timp, au crescut considerabil averea personală a populației britanice.

La conferința anuală a Partidului Conservator din octombrie 1986, discursul ei a prefigurat o serie de reforme pentru un al treilea guvern Thatcher. Având în vedere că economia era acum foarte puternică, perspectivele pentru alegeri erau bune, iar guvernul a fost readus în funcție cu o majoritate parlamentară de 101 voturi în iunie 1987.

Platforma legislativă a guvernului Thatcher, aflat în al treilea mandat, a fost printre cele mai ambițioase propuse vreodată de o administrație britanică. Reformele în educație și sănătate s-au dovedit durabile.

Economia a cunoscut o creștere robustă în 1987-1988, dar a început și să se supraîncălzească. În plus, s-a creat un dezacord profund în cadrul guvernului cu privire la politica față de Comunitatea Europeană, Margaret Thatcher intrând într-un conflict cu secretarul său de externe, Sir Geoffrey Howe, în toate chestiunile legate de integrarea europeană.

Margaret Thatcher a jucat un rol important în ultima fază a Războiului Rece, atât în consolidarea alianței occidentale împotriva sovieticilor la începutul anilor 1980, cât și în rezolvarea cu succes a conflictului de la sfârșitul deceniului.

Pe 1 noiembrie 1990, Sir Geoffrey Howe a demisionat din funcție, iar decizia a dus la un cutremur politic în următoarele zile, când mulți colegi din cabinetul Thatcher - care nu o agreau în privința temei Europei și se îndoiau că ar putea câștiga un al patrulea tur de alegeri generale - au părăsit brusc conducerea și nu i-au lăsat altă opțiune decât să se retragă. Astfel, a demisionat din funcția de prim-ministru pe 28 noiembrie 1990. John Major i-a succedat și a ocupat funcția până la alegerile covârșitoare ale guvernului laburist condus de Tony Blair în mai 1997.

Viața după cariera de prim-ministru

După 1990, Lady Thatcher a rămas o figură politică puternică. A scris două volume de memorii de succes - 'The Downing Street Years' (1993) și 'The Path to Power' (1995) - continuând în același timp să călătorească în lume ca lector, timp de un deceniu întreg. O carte de reflecții despre politica internațională - 'Statecraft' - a fost publicată în 2002. În această perioadă, a avut câteva intervenții importante în politica internă britanică, în special privind problema Bosniei și Tratatul de la Maastricht.

În martie 2002, după câteva accidente vasculare cerebrale, și-a anunțat sfârșitul carierei sale de orator. După moartea soțului ei, în 2003, propria ei sănătate s-a deteriorat și mai rapid, provocându-i pierderi progresive de memorie.

A murit la Londra pe 8 aprilie 2013, iar funeraliile au avut loc în Catedrala Sf. Paul, nouă zile mai târziu.

Ideologia politică atribuită guvernelor Thatcher, denumita ''Thatcherism'', își continuă influența și în prezent. Margaret Thatcher a lăsat în urmă ''un brand în politică și o serie de convingeri care încă rezonează de la Varșovia la Santiago și până la Washington'', nota ''The Economist'', în 2013. ''A considerat că societățile trebuie să-i încurajeze și să-i recompenseze pe cei care-și asumă riscuri, antreprenorii, ei fiind cei care creează bogăția fără de care guvernele nu pot face nimic; sa nu mai vorbim de ajutarea celor săraci. O țară poate prospera doar prin încurajarea populației să economisească și să nu cheltuie mai mult decât câștigă. Esența ''Thacherismului'' era reprezentată de un stat puternic și o economie liberă'', a mai evidențiat publicația citată. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Horia Plugaru, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: Margaret Thatcher/Facebook