La 10 octombrie 2025, Comitetul Nobel Norvegian, din cadrul Institutului Nobel Norvegian (Norska Nobelinstitutet) din Oslo, acordă Premiul Nobel pentru Pace 2025, potrivit Associated Press și https://www.nobelprize.org.

Inițiatorul Premiului Nobel pentru Pace este magnatul suedez Alfred Nobel (1833-1896), inventatorul dinamitei și deținătorul a altor peste 300 de patente.

Premiul Nobel pentru Pace este oferit de Comitetul Nobel Norvegian, format din cinci membri aleși de parlamentul norvegian pentru un mandat de șase ani, cu posibilitatea de a fi realeși. Medalia premiului este realizată din aur masiv și reprezintă portretul lui Alfred Nobel, fiind concepută de sculptorul norvegian Gustav Vigeland. Este singurul Premiu Nobel acordat la Oslo, în Norvegia.

Numele celor nominalizați pentru Premiul Nobel pentru Pace nu sunt făcute publice pentru o perioadă de 50 de ani.

Termenul pentru transmiterea nominalizării pentru premiul din acest an a fost data de 31 ianuarie 2025.

Pentru acest an, sunt 338 de candidați nominalizați pentru Premiul Nobel pentru Pace, dintre care 244 sunt persoane, iar 94 sunt organizații, potrivit https://www.nobelprize.org. Este o creștere semnificativă față de anul trecut, când au fost avansate 286 de nominalizări pentru această distincție. Cel mai mare număr de nominalizări a fost în anul 2016, fiind vorba despre 376 de candidați.

Mișcarea japoneză Nihon Hidankyo a câștigat, în 2024, Premiul Nobel pentru Pace, pentru ''eforturile sale pentru a se ajunge la o lume fără arme nucleare'', potrivit Comitetului Nobel norvegian. Mișcarea japoneză Nihon Hidankyo a fost fondată la 10 august 1956 de supraviețuitori ai bombardamentelor nucleare de la Hiroshima și Nagasaki din august 1945.

Premiul Nobel pentru Pace, în 2023, a fost acordat activistei iraniene pentru drepturile omului Narges Mohammadi pentru lupta ei împotriva opresiunii femeilor din Iran și lupta pentru promovarea drepturilor omului și a libertății pentru toți. Premiul pentru Pace recunoaște, de asemenea, sutele de mii de oameni care, în anul precedent, au demonstrat împotriva politicilor regimului din Iran în raport cu femeile.

În 2022, activistul belarus Ales Bialiațki, organizația rusă de apărare a drepturilor omului ''Memorial'' și organizația ucraineană ''Centrul pentru Libertăți Civile'' au fost laureații Premiului Nobel pentru Pace, fiind recompensați pentru eforturile lor de a documenta abuzurile asupra drepturilor omului, potrivit Comitetului Nobel din Norvegia.

În anii anteriori, premiile pentru Pace au fost acordate Mariei Ressa și lui Dmitri Andreyevich Muratov ''pentru eforturile lor în slujba libertății de exprimare, care este o precondiție a democrației și dezvoltării durabile'' (2021) și Programului Alimentar Mondial (PAM) al ONU pentru ''eforturile sale de luptă împotriva foametei, pentru contribuția la îmbunătățirea condițiilor de pace în zonele afectate de conflicte și pentru că a jucat un rol esențial în eforturile de a împiedica utilizarea foametei ca armă de război'' (2020), conform https://www.nobelprize.org/.

Prima distincție de acest gen a fost acordată în 1901, în comun, fondatorului Crucii Roșii, Henry Dunant, și liderului mișcării franceze pentru pace ''Société française pour l'arbitrage entre nations'', Frederic Passy.

Premiul nu a fost atribuit în anii: 1914-1916, 1918, 1923, 1924, 1928, 1932, 1948, 1955-1956, 1966-1967 și 1972.

Distincția a fost acordată de 105 ori, pentru 142 de laureați: 111 persoane și 31 de organizații, potrivit https://www.nobelprize.org.

Cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Pace este Malala Yousafzai, care avea vârsta de 17 ani în anul acordării premiului, în 2014. Joseph Rotblat este, până în prezent, cel mai vârstnic laureat al Premiului Nobel pentru Pace, având 87 de ani în anul primirii premiului în 1995.

Singurul laureat care a respins Premiul Nobel pentru Pace este politicianul vietnamez Le Duc Tho, care a fost distins în anul 1973, alături de secretarul de stat american Henry Kissinger pentru negocierile pe care cei doi le-au purtat pentru încheierea acordului de pace privind războiul din Vietnam (1959 - 1975). Le Duc Tho a motivat, la acel moment, că nu se află în poziția de a accepta Premiul Nobel pentru Pace, făcând trimitere la situația politică de la acel moment din Vietnam, conform https://www.nobelprize.org.

Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2013.

În 2012, premiul a fost decernat Uniunii Europene, pentru eforturile depuse în slujba păcii, reconcilierii, democrației și apărării drepturilor omului în Europa.

În anul 2011, au fost trei laureate ale Premiului Nobel pentru Pace: Ellen Johnson Sirleaf, Leymah Roberta Gbowee și Tawakkul Karman - cele trei fiind recompensate pentru ''eforturile nonviolente în favoarea siguranței femeilor și a drepturilor acestora de a participa la procesele de pace''.

Disidentul chinez Liu Xiaobo a fost laureatul premiului, în 2010, ''pentru lupta sa îndelungată și nonviolentă pentru drepturile fundamentale în China'', potrivit motivației juriului.

În 2009, premiul a fost atribuit președintelui american Barack Obama, iar în 2008, fostului președinte finlandez, Martti Ahtisaari, autorul planului de reglementare a statutului provinciei Kosovo.

Comisia interguvernamentală a ONU pentru schimbări climatice și fostul vicepreședinte american, Albert Arnold (Al) Gore Jr. au fost laureați ai Premiului Nobel pentru Pace în 2007. Expertul în economie Muhammad Yunus din Bangladesh, supranumit și bancherul săracilor (2006), Agenția Internațională pentru Energie Atomică și directorul său, Mohamed El Baradei (2005), fostul președinte american Jimmy Carter (2002), secretarul general al ONU, Kofi Annan (2001), fostul președinte al URSS, Mihail Gorbaciov (1990), fostul secretar de stat american, George C. Marshall (1953), și Institutul de Drept Internațional (1904) sunt alte câteva dintre numele intrate în istorie pentru aportul pe care l-au adus păcii la nivel mondial și care au fost răsplătite cu această înaltă distincție. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Gabriela Badea)