Medina din orașul-port tunisian Sousse este un sit inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO din 1988, notează https://whc.unesco.org/.

În perioada aghlabidă (800-909 d.Hr.), Sousse a fost un important port comercial și militar, fiind un exemplu tipic de oraș datând din primele secole ale islamului. Cu Kasbah-ul, meterezele, Medina (cu Marea Moschee), Moscheea Bou Ftata și Ribatul tipic, Sousse a făcut parte din sistemul de apărare a coastei.

Aghlabizii au fost o dinastie arabă de emiri care a condus Ifriqya, o regiune istorică formată din Tunisia, Libia și Algeria și părți din sudul Italiei și Sicilia, timp de aproximativ un secol, începând cu anul 800 d.Hr. Aghlabizii au câștigat puterea când Ibrahim al-Aghlab a fost numit emir al regiunii. Sub conducerea aghlabidă, Ifriqya a devenit primul stat autonom din califatul abasid. Capitala Ifriqyei se afla în actualul oraș tunisian Kairouan, care a devenit cel mai important centru academic din Maghreb sub conducerea aghlabidă. Conducerea aghlabidă asupra Ifriqyei s-a încheiat în jurul anului 900 d.Hr., odată cu venirea la putere a fatimizilor, potrivit https://www.alfusaic.net/.

Situată în Sahelul tunisian, Medina din Sousse constituie un complex arheologic armonios care reflectă urbanismul arabo-musulman aplicat unui oraș de coastă expus de-a lungul istoriei sale pirateriei și pericolelor maritime. Împreună cu Medina din Monastir, aceasta constituie prototipul unic al arhitecturii militare de coastă din primele secole ale Islamului. Mai multe monumente ale Medinei mărturisesc această arhitectură robustă, ascetică și impunătoare, în special Ribatul, atât fort, cât și clădire religioasă. Medina a fost concepută conform unui plan regulat, cu axa meridiană ce pornește de la Bab el-Kabli ('Poarta de Est') la Ribat și vechiul port interior, iar axa est-vest de la Bab el-Jedid la Bab el-Gharbi ('Poarta de Vest'). Constituie un model inițial de oraș islamic și un exemplu remarcabil de arhitectură arabo-musulmană și mediteraneană, care reflectă un mod de viață tradițional particular. Această tipologie, care a devenit vulnerabilă prin impactul schimbărilor socio-economice ireversibile și al vieții moderne, constituie un patrimoniu prețios care trebuie protejat.

Medina cuprinde locuințe juxtapuse, împărțite în cartiere care separă aleile șerpuitoare și cărările înguste, un tip de amenajare pe cale de dispariție, amenințat de viața modernă și de evoluția tehnicilor arhitecturale. De asemenea, conține un ansamblu de monumente unice datând din epoca aghlabidă și fatimidă, permițând studierea evoluției artei islamice în prima sa perioadă, indică https://www.africanworldheritagesites.org/ și https://whc.unesco.org/.

Fatimizii au fost prima dinastie musulmană șiită (909-1171 d.Hr.) din Nordul Africii și Egipt. Timp de peste două secole (909-1171 d.Hr.), fatimizii au prosperat și au instaurat o nouă eră a erudiției religioase, culturii, artei și inovației științifice. Fondat în Tunisia de Abd Allah al-Mahdi, califatul s-a extins în părți din Algeria, Sicilia, Egiptul și Siria de astăzi și a fost divers din punct de vedere religios și etnic, arată https://www.alfusaic.net/.

Cel mai vechi și mai bine conservat dintre toate, Ribatul din Sousse, o fortăreață din secolul al VIII-lea, a fost folosită pe post de garnizoană de războinicii islamici, care și-ar fi petrecut o mare parte din timp studiind Coranul în micile camere asemănătoare celulelor, construite în zidurile sale. Fortăreața are o incintă dreptunghiulară flancată de turnuri și turele, străpunsă de o singură poartă la sud, o curte interioară care se înalță pe două niveluri cu treizeci și cinci de celule deschise spre ea, o moschee pe partea sudică a primului etaj, cu turnul său orientat spre sud-est, adăugat în 821 d.Hr., care servește atât ca minaret, cât și ca turn de veghe, de unde semnalele de la Ribat puteau fi transmise către Monastir.

Alte repere importante din Medina includ Marea Moschee ridicată în 851 d.Hr. și impunătoarea Kasbah din secolul al XI-lea, construită între zidurile orașului, în punctul său cel mai înalt.

Marea Moschee cuprinde o sală de rugăciune precedată de o curte interioară lată, cu porticuri care mărginesc trei laturi. Al patrulea portic din fața sălii de rugăciune este o adăugare care datează probabil din secolul al V-lea d.Hr. Deasupra fațadei se află o inscripție cu caractere cufice sculptate în piatră, urmând o linie orizontală lungă. Aceasta menționează numele lui Mudam, un sclav eliberat al emirului, însărcinat cu supravegherea lucrărilor și este cea mai veche friză epigrafică care decorează fațada unui monument.

Sala de rugăciune are formă patrulateră și este împărțită în 13 nave și 6 travee. Nava centrală este mai lată decât celelalte și are două cupole. Domul 'mihrabului' (cel mai important element din orice moschee este mihrabul, nișa care indică direcția spre Mecca, locul sfânt de pelerinaj musulman din Arabia, spre care se îndreaptă musulmanii atunci când se roagă, potrivit https://www.metmuseum.org/) este semisferic și se sprijină pe un cilindru cu opt fațete concave. Baza masivă din piatră este decorată cu denticule (element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor). În interior, domul se sprijină pe mici arce unghiulare. Sala de rugăciune este acoperită cu bolți întărite de arcade semicirculare cu grinzi. Bolțile sunt susținute de piloni cruciformi din piatră. Mihrabul datează din perioada ziridă (dinastie berberă musulmană care a guvernat în nordul Africii și în sudul Spaniei, inițial ca vasali ai dinastiei Fatimide), judecând după decorarea nișelor semicilindrice și inelele inscripționate cu caractere 'kufice' florale, potrivit https://islamicart.museumwnf.org/

Muzeul Arheologic din Sousse este situat în Kasbah, fortăreața antică din secolul al XI-lea, care oferă vederi panoramice asupra Medinei și dincolo de aceasta. Zeci de mozaicuri romane complexe sunt expuse în tot muzeul, unele având dimensiuni uriașe, în timp ce altele prezintă detalii complexe. Mozaicurile oferă o perspectivă asupra vieții și tradițiilor din Africa de Nord romană. Există, de asemenea, camere dedicate epocilor punice și creștine. Un baptisteriu magnific decorat cu mozaicuri este un punct important al muzeului.

Adaptarea la noile stiluri de viață și cerințele socio-culturale și economice, precum și lucrările de restaurare și renovare efectuate de-a lungul secolelor, nu au afectat și nici nu au perturbat autenticitatea sa funcțională și structurală intrinsecă. Cu toate acestea, apar noi provocări atunci când trebuie găsit un echilibru între funcție, nevoile locuitorilor, chestiuni legate de patrimoniu și nevoia de noi clădiri. Autenticitatea este deosebit de vulnerabilă din cauza conservării necorespunzătoare și a noilor construcții inadecvate.

Medina din Sousse beneficiază de trei niveluri de protecție națională, inclusiv un sistem de protecție local și municipal. Pe lângă numărul mare de monumente care beneficiază de o includere specifică ca monumente istorice (Kasbah, Marea Moschee, Ribat, Moscheea Bou Ftata etc.), proprietatea este protejată de Legea 35/1994 privind protecția patrimoniului arheologic și istoric și a artelor tradiționale, de Legea privind urbanismul și de Ordinul Municipal privind autorizațiile de construcție în interiorul Medinei din Sousse. O structură atașată Institutului Național al Patrimoniului este permanent responsabilă de salvgardarea proprietății și de managementul acesteia, notează https://whc.unesco.org/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: whc.unesco.org