John Lennon a fost fondator și lider al grupului The Beatles. De-a lungul carierei sale, ca membru al Beatles, dar și ca artist solo, a câștigat șapte premii Grammy, inclusiv două premii pentru întreaga carieră, cinci premii BRIT, inclusiv două premii speciale pentru contribuții remarcabile la muzică, un premiu Oscar și multe alte distincții. A fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame și în Songwriters Hall of Fame și are o stea pe Hollywood Walk of Fame. În 2008, revista Rolling Stone l-a inclus pe Lennon în Top 5 '100 cei mai mari cântăreți din toate timpurile', potrivit https://www.johnlennon.com.

Muzicianul l-a întâlnit pe Paul McCartney în 1957 și l-a invitat să se alăture grupului său muzical. În cele din urmă, au format unul dintre cele mai de succes parteneriate din istoria muzicii, amintește https://www.biography.com/. Lennon a părăsit trupa Beatles în 1969 și a lansat ulterior mai multe albume alături de soția sa, Yoko Ono, și de alți artiști.

John Winston Lennon s-a născut la 9 octombrie 1940, în Liverpool, Anglia, în timpul unui raid aerian al Germaniei, în al Doilea Război Mondial. Când avea patru ani, părinții lui Lennon s-au despărțit și a ajuns să locuiască cu mătușa sa, Mimi. Mama sa, Julia, s-a recăsătorit, dar îl vizita pe John în mod regulat. Ea l-a învățat să cânte la banjo și la pian și i-a cumpărat prima chitară. La aproape 18 ani, John a fost devastat când Julia a fost lovită mortal de o mașină, în iulie 1958. Moartea ei a fost unul dintre cele mai traumatizante evenimente din viața sa, evocă sursa amintită anterior.

La 16 ani, a fondat o trupă de skiffle, care a evoluat în Beatles, cea mai importantă trupă muzicală a celei de-a doua jumătăți a secolului XX, notează https://www.britannica.com/.

Sursa foto: John Lennon/facebook

La 21 de ani, John Lennon s-a căsătorit cu Cynthia Powell, o artistă tradițională care îi susținea pasiunile, iar în 1963, s-a născut fiu lor, Julian. Cei doi au divorțat în 1968. La 28 de ani, s-a căsătorit cu Yoko Ono.

Beatles a reprezentat, în esență, o colaborare între Paul McCartney, adept al popului, și Lennon, un rebel al rock and roll-ului, dar, ca forță culturală, grupul a purtat întotdeauna amprenta lui Lennon, potrivit sursei citate anterior. Din punct de vedere muzical, două dintre nenumăratele exemple în acest sens sunt sinceritatea directă pe care vocea sa a adăugat-o la vulnerabila piesă a lui Smokey Robinson 'You've Really Got a Hold on Me', din 1964, și nota pe care a adăugat-o la piesa pozitivă a lui McCartney 'Getting Better', din 1967. Și din punct de vedere cultural, Lennon și-a asumat rolul provocatorului sincer. Toți cei patru Beatles au fost ingenioși, toți patru ireverențioși, dar numai Lennon ar fi punctat: 'Suntem mai populari decât Isus acum', remarcă autorul biografiei publicate pe https://www.britannica.com/.

Geniul lui Lennon s-a evidențiat în compoziția textelor și în artele vizuale, singurul domeniu în care a primit o pregătire formală. Dar muzica era locul unde a pus substanță. Lennon a fost unul dintre marii chitariști rock ai ritmului, iar cântatul său puternic, nazal, a eclipsat stilul rock și cântecul mai susținut din punct de vedere fizic al lui McCartney. Declarativ, în timp ce soliștii de rockabilly pe care îi admira erau frenetici, Lennon a subminat adesea masculinitatea acestei abordări cu o voce înaltă, vicleană și jucăușă, folosită pentru un efect umoristic și chiar exagerat, arată sursa citată.

Sursa foto: John Lennon/facebook

Astfel de semnificații stratificate și contradictorii au reprezentat grupul Beatles, a căror putere rezida, parțial, din multiplicitatea și spiritul colectiv pe care le proiectau. Dar, pe măsură ce Lennon a început să se retragă din Beatles, un proces accelerat începând cu 1968, datorită relației sale cu Yoko Ono, latura lui declarativă a preluat controlul. Aceasta s-a potrivit cu ideile artistice ale lui Ono, o avangardistă japoneză de origine nobilă, cu șapte ani mai în vârstă decât el. Lennon a fost mai întâi fascinat și apoi influențat de directivele ei concise, uneori paradoxale, cum ar fi: 'Numără toate cuvintele din carte în loc să le citești' ('Number Piece 1', din cartea 'Grapefruit' [1964]).

O mare parte din muzica înregistrată de Lennon după 1968 - de la 'Yer Blues' și 'I'm So Tired' cu The Beatles (1968) și până la debutul solo 'Plastic Ono Band' (1970) și 'Double Fantasy' (1980), al cincilea album în colaborare cu Yoko Ono - reflectă credința lui Ono în arta fără artificii. Indiferent dacă au evitat sau nu artificiul, aceasta a fost o impresie pe care s-au străduit să o creeze, remarcă sursa citată.

Până la 'Double Fantasy', majoritatea filmelor și înregistrărilor create de Lennon cu Ono au primit aprecieri limitate. Însă, austerul 'Plastic Ono Band' este în general considerat o capodoperă, iar albumul mai convențional al lui Lennon care a urmat, 'Imagine' (1971), s-a remarcat mai ales prin îndrăgita piesă care îi dă și titlul, un imn al speranței al cărui concept l-a atribuit lui Ono.

Lennon și Ono s-au mutat în SUA în 1971. La fel ca 'Give Peace a Chance' (1969), 'Imagine' a fost o dovadă vie a orientării politice care a dominat viața publică a lui Lennon cu Ono, care a atins punctul culminant în 1972, odată cu eșecul albumului în stil 'agitprop' 'Some Time in New York City' și cu înfrângerea în SUA a candidatului prezidențial democrat George McGovern de către președintele în funcție Richard Nixon, a cărui administrație încerca să-l deporteze pe Lennon, un adversar vocal și ferm al războiului din Vietnam, detaliază https://www.britannica.com/.

Cel mai durabil angajament politic al lui Lennon a fost față de feminism. După ce s-a despărțit de Yoko Ono, în toamna anului 1973, a petrecut mai mult de un an producând muzică extrem de inegală în Los Angeles. A reușit totuși să lanseze albume de succes în următoarea perioadă, printre care 'Mind Games' (1973), 'Walls and Bridges (1974) și 'Rock 'n' Roll' (1975). În această perioadă, Lennon a colaborat cu artiști precum David Bowie sau Elton John.

Apoi, în 1974, cuplul Lennon - Ono s-a reunit și a avut curând un fiu, Sean, născut de ziua de naștere a lui Lennon, în 1975. Lennon s-a retras din muzică și a devenit un soț retras, lăsându-și afacerile în seama lui Ono. Detaliile acestei perioade foarte private sunt neclare, deși este puțin probabil ca aranjamentele domestice ale cuplului să fi fost atât de idilice pe cât pretindeau. Cu toate acestea, în domeniul artistic, căsnicia lor a proiectat o imagine la fel de puternică precum activismul lor.

În 1980, Lennon s-a întors în lumea muzicii cu albumul 'Double Fantasy', care conținea hitul '(Just Like) Starting Over'. Din nefericire, la doar câteva săptămâni după lansarea albumului, John Lennon a fost împușcat de un fan cu probleme psihice - Mark David Chapman. Lennon a murit la Spitalul Roosevelt din New York, pe 8 decembrie 1980, la vârsta de 40 de ani.

Asasinarea lui Lennon a avut și continuă să aibă un impact profund asupra culturii pop. În urma tragicului eveniment, milioane de fani din întreaga lume și-au arătat regretul, pe măsură ce vânzările de discuri au crescut vertiginos. John Lennon a fost inclus postum în Songwriters Hall of Fame în 1987 și în Rock and Roll Hall of Fame în 1994, potrivit hhttps://www.biography.com/. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: John Lennon/facebook