Ortodoxe
Sf. Cuv. Pelaghia și Taisia

Greco-catolice
Sf. cuv. Pelaghia

Romano-catolice
Ss. Ioan Calabria, pr.; Pelagia, fc. m.


Sfânta Cuvioasă Pelaghia este pomenită în calendarul creștin ortodox în ziua de 8 octombrie.

În Antiohia, Arhiepiscopul cetății a chemat, pentru oarecare trebuințe bisericești, opt episcopi, din cetățile din jur. Între aceștia se găsea și Sfântul Non, bărbat minunat și desăvârșit călugăr, 'care pentru viața cea îmbunătățită fusese luat la episcopie, de la mănăstirea care se numește Tavenisiot'. (Viețile Sfinților)

Când s-au adunat episcopii în biserica Sfântului Mucenic Iulian au voit ca să audă de la Non cuvânt de învățătură și au șezut toți lângă ușile bisericii, iar Non a început a grăi învățându-i cele ce erau de folos pentru mântuire.

'Și minunându-se toți de sfânta lui învățătură, iată că, pe lângă ușile bisericii, apăru o femeie din cele necredincioase, care era vestită în toată Antiohia pentru desfrâul ei'. (Viețile Sfinților)

'Femeia era îmbrăcată cu haine de mare preț, împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare, iar împrejurul ei mergeau mulțime de fecioare și de tineri, îmbrăcați frumos și purtând brățări de aur. Și fața ei era atât de frumoasă, încât oamenii mireni nu se puteau sătura cu vederea frumuseții ei'. (Viețile Sfinților)

Aceasta era Margareta, numele pus ei de cetățenii Antiohiei 'pentru podoabele mele cele frumoase și de mult preț cu care m-au înfrumusețat păcatele mele', așa cum mărturisea ea mai târziu sfântului episcop. Iar de părinți, la naștere, primise numele Pelaghia.

Fericitul Non, privea cu tot dinadinsul spre dânsa, până ce a trecut din dreptul privirii lor.

'Cu adevărat, eu am învățat mult de la dânsa', spunea episcopul Non, 'că pe această femeie Domnul o va pune la înfricoșata Sa judecată și o dată cu dânsa vom fi judecați și noi. Pentru că ce socotiți? Câte ceasuri a zăbovit acea femeie în cămara sa, spălându-se, îmbrăcându-se și îmbodobindu-se în multe feluri, uitându-se în oglindă și având toată grija ca să se arate mai frumoasă decât toate femeile înaintea ochilor vremelnicilor săi curtezani?! Iar noi, având în ceruri pe Mirele cel fără de moarte, nu ne îngrijim să ne împodobim sufletul nostru ticălos care este cu totul necurat, gol și plin de rușine, nu ne sârguim să-l spălăm cu lacrimile pocăinței și să-l îmbrăcăm cu podoaba faptelor bune, ca să se arate plăcut ochilor lui Dumnezeu și să nu fie rușinat și lepădat în vremea nunții Mirelui'. (Viețile Sfinților)

Trecând ziua în care s-a făcut văzută de episcopul Non, a doua zi, după Sfânta Liturghie, în timpul în care episcopul vorbea din nou mulțimii, Dumnezeu a făcut să intre în biserică și Margareta, ea care niciodată nu intrase în biserică și nici nu și-a adus vreodată aminte de păcatele sale.

Auzind cuvintele ierarhului, a început să verse pâraie de lacrimi, înțelegând frica de Dumnezeu și faptul că acela spune adevărul. A căzut la picioarele episcopului Non, rugându-l să o călăuzească spre mântuire.

A primit botezul creștin și după opt zile a plecat din Antiohia la Ierusalim, îmbrăcată cu o haină veche, după ce toate averile sale au fost împărțite săracilor, orfanilor și neputincioșilor. Pe toate slugile și slujnicele sale, le-a eliberat, dând fiecăruia destul aur și argint și le-a spus: 'Eu, fiilor, vă eliberez din vremelnicele slujbe, iar voi să vă sârguiți să vă eliberați din robia acestei deșarte lumi plină de păcate. Ca, precum în lumea aceasta am petrecut împreună, așa să ne învrednicim a fi împreună și în viața cea fericită'. (Viețile Sfinților)

În preajma Ierusalimului, pe muntele Eleonului, Sfânta și-a zidit o chilie, fără ușă, numai cu o mică fereastră, unde a trăit până la sfârșitul zilelor sale. (sursă: vol. 'Viețile Sfinților') AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)