La 8 octombrie 2025, Academia Regală Suedeză de Științe din Stockholm anunță câștigătorul Premiului Nobel pentru Chimie, potrivit Associated Press și www.nobelprize.org.

Primul Premiu Nobel în Chimie a fost acordat, în anul 1901, lui Jacobus Henricus van 't Hoff, pentru descoperirile privind legile dinamicii chimice și ale presiunii osmotice în soluții.

Ulterior, Premiul Nobel pentru Chimie a reflectat realizările științifice care au dus la o mai bună înțelegere a proceselor chimice și a bazelor moleculare și care au reprezentat fundamentul multora dintre progresele tehnologice realizate până în prezent.

Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat de 116 ori, fără să fie acordat în anii: 1916, 1917, 1919, 1924, 1933, 1940, 1941 și 1942, potrivit https://www.nobelprize.org/prizes/chemistry/.

Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat pentru 197 de laureați între anii 1901-2024. Opt premii Nobel pentru Chimie au fost acordate, până în prezent, unor cercetătoare.

Acest premiu a fost acordat de 63 de ori unui singur laureat, 25 de premii au fost împărțite de doi laureați, iar 28 de premii au fost împărțite între trei laureați, notează site-ul www.nobelprize.org.

Cel mai tânăr laureat al acestui premiu a fost Frédéric Joliot, care avea 35 de ani atunci când a primit premiul, în anul 1935, împreună cu soția sa, Irene Joliot-Curie. În schimb, John B. Goodenough, 97 de ani la data primirii premiului în 2019, a fost cel mai vârstnic laureat al acestei distincții.

Printre laureații Premiului Nobel pentru Chimie, de la începutul acordării acestora, se numără: Adolf von Baeyer (1905, pentru cercetările aduse chimiei organice și industriei chimice); Linus Pauling (1954, pentru cercetările privind natura legăturilor chimice și aplicarea în elucidarea structurii substanțelor complexe); Lars Onsager (1968, pentru descoperirea relațiilor reciproce, fundamentul proceselor ireversibile ale termodinamicii).

În secolul al XXI-lea, printre laureații Premiului Nobel pentru Chimie, se regăsesc: Yves Chauvin, Robert Grubbs și Richard Schrock (2005, pentru lucrări care deschid calea fabricării unor noi medicamente și materiale plastice); Gerhard Ertl (2007, pentru lucrările sale privind procesele chimice pe suprafețe solide); Daniel Shechtman (2011, pentru 'descoperirea remarcabilului mozaic de atomi ce formează cvasicristalele' - sau cristalele cvasiperiodice); Robert J. Lefkowitz și Brian K. Kobilka (2012, pentru studii cu privire la receptorii cuplați cu proteina G - RCPG); Emmanuelle Charpentier și Jennifer A. Doudna (2020, pentru 'dezvoltarea unei metode de editare a genomului'); Benjamin List și David W.C. MacMillan (2021, pentru 'dezvoltarea organocatalizei asimetrice'); Carolyn R. Bertozzi, Morten Meldal și K. Barry Sharpless (2022, pentru 'dezvoltarea chimiei clic și a chimiei bioortogonale'); Moungi G. Bawendi, Louis E. Brus și Alexei I. Ekimov (2023, pentru 'descoperirea și sinteza punctelor cuantice', particule care iluminează monitoarele computerelor și ecranele televizoarelor și sunt folosite de medici pentru cartografierea tumorilor), potrivit www.nobelprize.org.

În 2024, Premiul Nobel pentru Chimie a fost atribuit cercetătorului american David Baker, de la Universitatea din Washington, pentru designul computațional al proteinelor și britanicilor Demis Hassabis și John Jumper, cercetători în cadrul Google Deepmind, pentru predicția structurii proteinelor, potrivit Comitetului Nobel. David Baker a primit jumătate din premiu, iar Demis Hassabis și John Jumper au împărțit cealaltă jumătate. Astfel, Premiul Nobel pentru Chimie 2024 a fost dedicat proteinelor, ingenioasele instrumente chimice care susțin viața. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)