'Thomas Clayton Wolfe și-a dedicat primii ani de viață pentru a extrage fiecare fărâmă de adevăr din experiențele sale și pentru a sculpta aceste adevăruri în artă.'', evidențiază biografia publicată pe pagina https://historicsites.nc.gov/, site oficial al statului Carolina de Nord. Părea să nu fie foarte mulțumit cu opera finalizată, așa că se îndrepta cu nerăbdare către următoarea. În timpul scurtei sale vieți, dar plină de evenimente, Thomas Wolfe a călătorit în lung și în lat prin Statele Unite, a navigat spre Europa, a conversat cu giganți literari și vedete de film și a iubit o femeie faimoasă și de succes, completează sursa citată.

Thomas Clayton Wolfe s-a născut la 3 octombrie 1900, în Asheville, Carolina de Nord.

La vârsta de 15 ani, după ce și-a terminat studiile la North State Fitting School, Thomas Wolfe s-a înscris la Universitatea din Carolina de Nord din Chapel Hill. Tom a devenit curând activ într-o serie de organizații din campus, inclusiv Dialectic Literary Society și ziarul campusului. În timpul introducerii noilor membri în Societatea Literară Dialectică, Wolfe a ținut un discurs solemn în care a prezis că portretul său va fi expus într-o zi în Old West Hall, lângă cel al guvernatorului Zebulon Vance, amintește pagina https://historicsites.nc.gov/. Predicția sa a fost corectă. Portretul său este expus în zilele noastre în sala 'Di', printre marii lideri ai statului.

A fost unul dintre primii membri ai Carolina Playmakers, un curs de dramaturgie predat de Frederick Koch. Tom a jucat rolul principal în prima sa piesă de teatru, 'The Return of Buck Gavin', una dintre primele producții puse în scenă de grupul de teatru. Wolfe a fost, de asemenea, membru al frăției Pi Kappa Phi. În 1919, a fost inclus în societatea Golden Fleece Honor.

În ciuda dorinței familiei sale ca el să se întoarcă acasă și să se angajeze ca profesor, Tom și-a dorit să-și continue studiile la Universitatea Harvard. După ce și-a convins mama să-i plătească taxele de școlarizare pentru primul an, s-a înscris în 1920. Timp de trei ani, a participat la prestigiosul Atelier 47, un curs de dramaturgie predat de George Pierce Baker. Atelierul 47 a pus în scenă două dintre piesele lui Wolfe, 'The Mountains' și 'Welcome To Our City'. Multe dintre temele pe care Wolfe le-a folosit în aceste piese aveau să devină ulterior inspirație pentru părți din romanele sale. După ce a părăsit Universitatea Harvard, neputând să-și vândă piesele, Tom s-a angajat ca profesor de limba engleză la Washington Square College din New York.

În 1924, a mers în prima sa călătorie în Europa. În timpul drumului de întoarcere spre casă, la bordul vaporului Olympic, a întâlnit-o pe Aline Bernstein, scenograf și designer de costume de teatru din New York. În ciuda faptului că era cu aproape 20 de ani mai mare decât el, era căsătorită și avea o familie, cei doi au fost imediat atrași unul de celălalt și a urmat o relație de lungă durată. Bernstein l-a încurajat pe Tom să-și urmeze visul de a deveni scriitor, i-a susținut călătoriile continue în Europa, pentru a-i oferi timpul și izolarea de care avea nevoie pentru a scrie, l-a convins să lase deoparte dramaturgia și să se concentreze pe scrierea unui roman, mai amintește sursa citată anterior.

Respins de mai multe edituri, primul manuscris al lui Wolfe, 'O Lost', a ajuns pe biroul editurii Charles Scribner's Sons și al respectatului lor editor senior, Maxwell Perkins. Perkins și-a dat seama de valoarea operei lui Wolfe. Rezultatul final, 'Look Homeward, Angel' ('Privește, înger, spre casă'), a fost publicat în octombrie 1929. Tom și-a dedicat prima carte lui 'A. B.' - Aline Bernstein.

'Privește, înger, spre casă' povestește viața unui tânăr născut în vestul Carolinei de Nord, fiul unui pietrar și al unei femei care conducea o pensiune. Considerat unul dintre cele mai importante romane despre maturizare în limba engleză, urmărește povestea lui Eugene Gant, un băiat sensibil și inteligent care crește într-un mic oraș de munte din sudul Statelor Unite, notează https://nclhof.org/. Succesul cărții i-a permis lui Wolfe să-și părăsească slujba de profesor pentru a călători și a continua să scrie. Șase ani mai târziu, Wolfe a publicat 'Of Time and the River', care continuă aventurile lui Eugene ca tânăr la Harvard, precum și în New York și Europa.

Wolfe și-a împărțit următorii trei ani între scris și călătorii în Statele Unite și Europa. În 1938, i-a predat manuscrisul său impresionant lui Edward C. Aswell, editorul său de la Harper & Brothers, și a plecat pe Coasta de Vest. În timp ce se afla în Seattle, s-a îmbolnăvit de pneumonie. A fost dus pentru o operație la Johns Hopkins, în Baltimore, unde a murit de tuberculoză miliară cerebrală, la 15 septembrie 1938.

Harper & Brothers a produs două romane și o carte de ficțiune scurtă din manuscrisul imens pe care Wolfe îl lăsase în urmă. La fel ca primele două romane, acestea urmăresc aventurile eroului lor, Monk Webber, din copilăria sa într-un oraș de munte din sud până în New York și Europa, explorând relația sa complexă cu o femeie mai în vârstă, despre care se presupune că se bazează pe aventura intensă a lui Wolfe cu Aline Bernstein. În 1991, University of North Carolina Press a publicat 'The Good Child's River' dintr-un manuscris neterminat bazat pe copilăria iubitei și muzei lui, Aline Bernstein.

Deși unii cetățeni din Asheville nu l-au iertat niciodată pentru adevărurile pe care le spusese în cărțile sale, Thomas Wolfe era considerat, la momentul morții sale, cel mai mare talent pe care Carolina de Nord îl dăduse literaturii americane. Romanele și povestirile sale scurte depășesc autobiografia, încercând, după cum spunea scriitorul William Faulkner, să 'pună toată experiența inimii umane pe vârful unui ac'. Limbajul său poetic intens și simbolismul elaborat cu grijă, combinate cu abilitatea sa neobișnuită de a pătrunde în mintea celorlalte personaje și de a le da voci puternice, ridică cărțile sale de la memorii la artă literară incontestabilă, evidențiază https://nclhof.org/. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.nclhof.org