Ziua mondială a zâmbetului (World Smile Day) este celebrată anual, în prima zi de vineri a lunii octombrie, în 2025 însemnând data de 3 octombrie.

Cu acest prilej, în numeroase orașe din Europa, Asia, America de Nord și America de Sud, se organizează manifestări care includ spectacole cu clovni, picturi pe față, prezentări de povești, teatru de păpuși, concursuri de baloane, manifestări care să stârnească zâmbete etc. Organizatorii încurajează, de asemenea, oamenii să facă fotografii sau înregistrări video de la evenimentele locale organizate cu ocazia Zilei mondiale a zâmbetului și să le încarce pe rețelele de socializare cu încadrarea simbolică World Smile Day.

Deși zâmbetul este o constantă a portretelor fotografice, în istoria picturii personajele rareori sunt înfățișate zâmbind, potrivit barnebys.com. Printre explicațiile posibile sunt igiena dentală precară, des întâlnită cu secole în urmă, dificultatea de a menține zâmbetul pe întreaga perioadă a realizării picturii și faptul că multe picturi reprezentau personaje influente în epocă, ce urmăreau să transmită o imagine sobră.

Poate cel mai cunoscut portret al unui personaj zâmbind este 'Mona Lisa', pictură în ulei pe lemn de plop realizată de Leonardo da Vinci (1452-1519), cel mai important reprezentant al Renașterii italiene. Unul din principalele puncte de interes ale imaginii este reprezentat de vivacitatea și ambiguitatea fizionomiei personajului, care culminează cu enigmaticul său surâs. De altfel, ultima pictură realizată de Leonardo da Vinci, cu doar trei ani înaintea decesului artistului, reprezintă tot un personaj care zâmbește, fiind intitulată 'Sfântul Ioan Botezătorul'.

Zâmbetul a început să fie mai des reprezentat în pictură de abia în secolul al XVII-lea, în perioada cunoscută sub denumirea de 'Epoca de aur a picturii olandeze'. Două dintre cele mai cunoscute exemple în acest sens sunt 'Tânără cu medalion', pictură semnată în 1625 de Gerard van Honthorst, precum și 'Cavaler zâmbind', operă realizată de Frans Hals în 1624, conform wallacecollection.org.

Prima fotografie din istorie care înfățișează un zâmbet a fost realizată în 1853, este intitulată 'Willy' și îl prezintă pe tânărul galez William Mansel, în vârstă de 18 ani, punctează thevintagenews.com.

Unul dintre primii oameni de știință care au studiat zâmbetul a fost naturalistul englez Charles Darwin, în lucrarea 'The Expression of the Emotions in Man and Animals' (''Expresiile emoției la oameni și animale''), publicată în 1872, potrivit http://darwin-online.org.uk/.

Zâmbetul pare să aibă o influență favorabilă pentru cei din jur, persoana care zâmbește fiind considerată mai plăcută, agreabilă și mai ușor de abordat, potrivit articolului 'When you're smiling, does the whole world smile for you?', publicat de autorul G. Gladstone în revista ''Australasian Psychiatry'', arată portalul www.journals.sagepub.com.

Alți cercetători au ajuns la concluzia că zâmbetul poate stimula creierul să crească producția de endorfine, substanțe neurochimice cu rol important pentru buna-dispoziție. Din acest motiv, zâmbetul poate scădea nivelul de stres. Totodată, zâmbetul ajută la relaxarea organismului, contribuind astfel la menținerea sănătății și la fortificarea sistemului imunitar, arată www.doctordezambete.ro.

Un zâmbet real, nedisimulat, antrenează toți mușchii superficiali ai feței: mușchii frunții (frontali), mușchii pleoapelor, ai colțurilor gurii (zygomatic mare), mușchii buzei superioare (orbicularul gurii), mușchii gâtului (platysma), ai buzei inferioare (mental), ai obrajilor (buccinator), mușchii maseteri, mușchii nărilor (ridicător ai buzei superioare), mușchiul nasului (procerus), arată mgmedical.ro. Potrivit aceleiași surse, prin zâmbet se pot transmite o mulțime de stări sau sentimente. Spre exemplu, zâmbetul cu buzele strâns lipite sugerează ascunderea unui secret, rânjetul exprimă sarcasm sau dispreț, pe când zâmbetul în colțul gurii reprezintă vulnerabilitate și feminitate.

Din punct de vedere antropologic, semnificația zâmbetului în diverse culturi poate fi extrem de diferită, dacă nu chiar antitetică. În anumite societăți, zâmbetul excesiv este văzut ca un semn de superficialitate, pe când în altele, zâmbetul semnifică în primul rând jenă, confuzie sau chiar neîmplinire sentimentală, potrivit https://www.andrews.edu/. Există la nivel internațional anumite culturi în care zâmbetele sunt adresate doar prietenilor apropiați și membrilor familiei, iar atunci când sunt adresate străinilor sunt privite de aceștia cu neliniște sau suspiciune.

În 1963, artistul american Harvey Ball a creat imaginea 'față zâmbitoare' (''smiley face''), reprezentând un buton galben cu două puncte și o paranteză 'închisă', pe care, în prezent, oamenii de peste tot din lume o folosesc cu scopul de a-și exterioriza emoțiile pozitive. Harvey Ball a realizat această imagine pornind de la premisa că toți oamenii ar trebui să acorde o zi dintr-un an pentru a zâmbi, pentru a face gesturi frumoase și pentru a-i face pe alții să zâmbească, potrivit www.worldsmileday.com/.

Preocupat de comercializarea excesivă a simbolului său și de modul în care sensul original al acestuia risca să se piardă din cauza acestei utilizări comerciale excesive, Harvey Ball a lansat ideea de a dedica o zi zâmbetului. El a ales prima zi de vineri a lunii octombrie pentru a sărbători Ziua mondială a zâmbetului, mai scrie sursa menționată.

Ziua mondială a zâmbetului a fost marcată pentru prima dată în 1999, în orașul natal al lui Harvey Ball, Worcester. În același an, Harvey Ball a fondat și World Smile Corporation, care avea să fie sponsorul anual al evenimentului internațional. Evenimentul a continuat să fie celebrat și în anii următori, devenind cunoscut în întreaga lume. Fundația Harvey Ball World Smile, creată după decesul lui Harvey Ball, în 2001, a devenit sponsorul oficial al Zilei mondiale a zâmbetului.

Imaginea creată de Harvey Ball a devenit, în decursul anilor, simbolul cel mai ușor de recunoscut de pe planetă, pentru stările de fericire, bucurie și voie bună. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)